Către: Ministrului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, domnului ministru Petre-Florin Manole

De la: Domnul Valeriu Munteanu, deputat în circumscripția electorala nr.16 Dâmbovița

Obiectul întrebării: Situația statistică a persoanelor care solicită adopția în România, vârsta adoptatorilor, durata procedurilor și motivele respingerii cererilor de adopție

Stimate domnule ministru,

Adopția reprezintă una dintre cele mai importante măsuri de protecție a copilului, având ca obiectiv asigurarea unui mediu familial stabil, sigur și favorabil dezvoltării sale fizice, emoționale și sociale.

În România, legislația privind adopția stabilește condiții referitoare la capacitatea adoptatorilor, diferența minimă de vârstă dintre adoptator și copil, evaluarea aptitudinilor parentale și respectarea interesului superior al copilului, fără a institui însă o limită generală maximă de vârstă pentru persoanele care solicită adopția.

În mai multe state europene, precum Finlanda, Portugalia și Italia, legislația prevede limite maxime de vârstă sau diferențe maxime de vârstă între adoptator și copil, cu posibilitatea unor derogări justificate de circumstanțele concrete și de interesul superior al copilului.

În perspectiva analizării oportunității unei intervenții legislative în România, consider necesară cunoașterea situației reale a persoanelor care solicită adopția, în special a celor cu vârste de peste 50 și 60 de ani, precum și a duratei și rezultatelor procedurilor administrative și judiciare.

În acest context, vă solicit să îmi comunicați următoarele informații, pentru fiecare dintre anii 2021, 2022, 2023, 2024, 2025 și pentru perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2026, defalcate pe ani și, acolo unde există date disponibile, pe județe:

1. Câte persoane singure și câte familii au depus cereri pentru evaluarea în vederea obținerii atestatului de persoană sau familie aptă să adopte? Solicit prezentarea datelor pe următoarele categorii de vârstă: sub 30 de ani, 30–39 de ani, 40–49 de ani, 50–54 de ani, 55–59 de ani, 60–64 de ani și 65 de ani și peste.

2. Câte dintre persoanele care au inițiat procedurile de adopție aveau peste 50 de ani și, distinct, peste 60 de ani la momentul depunerii cererii? În cazul familiilor adoptatoare, solicit evidențierea vârstei fiecăruia dintre soți.

3. Câte cereri de evaluare pentru obținerea atestatului au fost admise și câte au fost respinse, pentru fiecare categorie de vârstă menționată? Care au fost principalele motive ale neacordării atestatului?

4. În câte cazuri vârsta înaintată a solicitantului sau diferența mare de vârstă dintre solicitant și copil a constituit un motiv determinant ori unul dintre motivele invocate pentru neacordarea atestatului, pentru nefinalizarea adopției sau pentru formularea unei evaluări nefavorabile?

5. Care este durata medie și durata maximă înregistrată a procedurilor de adopție, calculată distinct pentru următoarele etape:

a) de la depunerea cererii de evaluare până la emiterea sau refuzul atestatului;

b) de la obținerea atestatului până la identificarea unui copil pentru care se realizează potrivirea;

c) de la inițierea potrivirii până la încredințarea copilului în vederea adopției;

d) de la încredințarea copilului până la încuviințarea definitivă a adopției de către instanța judecătorească?

6. Câte persoane sau familii au parcurs integral ori parțial procedurile de evaluare, consiliere și pregătire pentru adopție, dar au primit ulterior un refuz sau o evaluare nefavorabilă? Solicit indicarea etapei procedurale în care a intervenit refuzul, a motivelor acestuia și a numărului de persoane de peste 50 și, respectiv, peste 60 de ani aflate în această situație.

7. Câte persoane sau familii au obținut atestatul de adoptator, dar nu au reușit să finalizeze adopția înainte de expirarea valabilității acestuia? Care a fost distribuția acestora pe categorii de vârstă și care au fost principalele cauze ale nefinalizării procedurii?

8. Câte adopții au fost încuviințate definitiv în perioada analizată, defalcate în funcție de vârsta adoptatorilor și de vârsta copiilor adoptați? Solicit, în mod distinct, numărul adopțiilor realizate de persoane cu vârsta de peste 50 de ani și de peste 60 de ani.

9. Care este diferența medie de vârstă dintre adoptator și copilul adoptat? În câte cazuri diferența de vârstă a depășit 40, 45, 50 și, respectiv, 55 de ani?

10. Câte cereri de adopție au fost retrase de solicitanți sau câte proceduri au fost abandonate înainte de finalizare? Există date privind motivele retragerii, inclusiv durata excesivă a procedurilor, dificultățile administrative, problemele de sănătate sau înaintarea în vârstă a solicitanților?

11. Există evaluări, studii sau rapoarte realizate de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție ori de alte instituții competente privind influența vârstei adoptatorilor asupra stabilității familiei adoptive, a capacității de îngrijire pe termen lung și a interesului superior al copilului? În caz afirmativ, solicit transmiterea concluziilor acestor documente.

12. Câte cazuri de încetare a încredințării în vederea adopției, de neîncuviințare a adopției sau de reintrare a copiilor în sistemul de protecție specială după adopție au fost înregistrate în perioada analizată? Există o evidență a acestor situații în funcție de vârsta adoptatorilor și de motivele care au determinat măsurile respective?

13. În procesul actual de evaluare a persoanelor care doresc să adopte, ce criterii și instrumente sunt utilizate pentru aprecierea capacității acestora de a asigura îngrijirea și creșterea copilului până la majorat, în special atunci când solicitanții au peste 55 sau 60 de ani?

14. A analizat ministerul sau Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție oportunitatea introducerii unei limite maxime de vârstă? Dacă da, care au fost concluziile și argumentele juridice, sociale și demografice rezultate?

15. Care este punctul de vedere al ministerului privind posibilitatea introducerii în legislația românească a unei limite generale de 60 de ani pentru depunerea cererii de adopție și a unei diferențe maxime de 50 de ani între adoptator și copil, cu derogări motivate în situațiile în care interesul superior al copilului justifică o asemenea soluție, inclusiv în cazul adopției de către rude sau al existenței unor relații familiale ori afective deja consolidate?

Consider că aceste informații sunt necesare pentru evaluarea obiectivă a cadrului legislativ actual și pentru identificarea unor eventuale modificări care să asigure un echilibru între dreptul persoanelor de a solicita adopția și obligația statului de a proteja, cu prioritate, interesul superior al copilului.