Către: Ministerul Apărării Naționale, domnului ministru Ștefan-Radu OPREA

De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Clarificări despre rezultatele programelor de înzestrare a Forțelor Navale Române, standardizarea armamentului antiaerian și stadiul modernizării navelor aflate în serviciu

                                  Stimate domnule ministru,

         Corveta ușoară 261, din clasa Hisar, construită în Turcia și intrată în serviciu în cursul acestui an, este singura navă militară de luptă recepționată de statul român în ultimii 35 de ani și reprezintă o achiziție ce a depășit 223 de milioane de euro pentru o navă care a fost livrată fără armamentul principal, dar a cărei structură permite montarea ulterioară a acestuia. Pachetul de înarmare, estimat la aproximativ 42 de milioane de euro, urmează să fie contractat până la sfârșitul anului.

În anul 2025, șeful Statului Major al Forțelor Navale a declarat public că nava va primi lansatoare verticale cu rachete americane ESSM și că acest tip de interceptor urmează să devină standard pentru întreaga flotă de suprafață, după modelul rachetei antinavă NSM. Conform informațiilor apărute în presa de specialitate, Ministerul s-ar orienta acum către lansatorul vertical Midlas și rachetele Hisar-D RF, de producție turcă, argumentul invocat fiind reducerea termenelor de livrare și compatibilitatea nativă cu sistemul de management al luptei instalat pe navă, în ciuda faptului că diferențele sunt însemnate și pot face, oricând, diferența într-o eventuală situație critică – racheta ESSM este exploatată de peste două decenii de 15 forțe navale partenere și are o rază de peste 50 de kilometri, în timp ce sistemul Hisar-D RF a interceptat prima țintă aeriană reală în luna august 2025, cu o distanță de angajare estimată între 25 și 40 de kilometri. În plus, rămâne neclarificată și capacitatea de foc, machetele prezentate indicând când opt, când patru celule de lansare.

Domnule ministru, vă atrag atenția că rezultatul acestor decizii neinspirate, luate separat pentru fiecare program, este o flotă de mai puțin de zece nave mari de luptă, care ar urma să opereze trei familii distincte de rachete antiaeriene, anume sistemul turcesc pe corveta din clasa Hisar, sistemul RAM pe cele două nave de patrulare care urmează a fi construite la Mangalia prin mecanismul SAFE, iar pe eventualele corvete realizate în programul european de patrulare, sisteme VL MICA ori ESSM, ceea ce înseamnă, de fapt, un coșmar logistic: trei lanțuri logistice separate, stocuri de muniție netransferabile între nave, instruire separată a personalului și costuri de mentenanță substanțial mai mari decât în cazul unei flote standardizate. Menționez, de asemenea, că o situație asemănătoare a fost semnalată și la integrarea sistemelor NSM, unde configurația aleasă de România diferă de cea livrată altor state aliate.

În paralel, capabilitățile existente rămân nemodernizate – fregatele Tip 22 achiziționate din Regatul Unit în urmă cu peste două decenii nu dispun, nici astăzi, de rachete antiaeriene, deși modernizarea lor a fost anunțată public în repetate rânduri, iar navele purtătoare de rachete din dotarea Forțelor Navale au o vechime considerabilă.

Deci, după decenii de programe anunțate, niciuna dintre navele aflate în prezent în serviciu nu are capacitate de apărare antiaeriană cu rachete, într-un moment în care Marea Neagră este teatru de operații, iar drone și resturi de drone au căzut în repetate rânduri pe teritoriul național și în apele din apropiere.

Având în vedere cele expuse, domnule ministru, vă rog să îmi transmiteți următoarele:

1. Ce sistem de lansare verticală și ce tip de rachete antiaeriene vor fi instalate pe corveta 261, câte celule de lansare va avea aceasta, care este valoarea contractului și în ce stadiu se află procedura de achiziție?
2. Din ce motive a fost abandonată soluția anunțată public în anul 2025, privind dotarea navei cu rachete ESSM și standardizarea acestui tip de interceptor la nivelul flotei, cine a decis această schimbare și pe baza cărei analize?
3. Ce analiză comparativă a fost realizată între soluția americană și cea turcă, sub aspectul performanțelor, al maturității operaționale, al costului pe ciclul de viață și al interoperabilității cu forțele aliate, și poate fi aceasta prezentată Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională?
4. Care este costul total estimat, pe durata de viață, al menținerii în serviciu a trei familii distincte de rachete antiaeriene, cu trei lanțuri logistice și trei programe separate de instruire, comparativ cu o soluție standardizată la nivelul întregii flote?
5. Care este poziția Ministerului privind interoperabilitatea cu structurile Alianței Nord-Atlantice în cazul unei flote care operează sisteme de proveniență diferită, și a fost solicitat un punct de vedere al comandamentelor aliate în această privință?
6. Câte dintre navele aflate în prezent în serviciu în Forțele Navale Române dispun de capacitate de apărare antiaeriană cu rachete și care este vechimea medie a navelor de luptă din dotare?
7. Care este stadiul programului de modernizare a fregatelor Tip 22, ce sume au fost cheltuite până în prezent în cadrul acestui program, de la achiziția navelor și până astăzi, și care este termenul asumat pentru dotarea lor cu sisteme de apărare antiaeriană?
8. Care este starea tehnică și disponibilitatea operațională a navelor purtătoare de rachete și a celorlalte nave de luptă din dotare, câte dintre acestea sunt apte de misiune la această dată și ce program de înlocuire ori de modernizare este prevăzut pentru ele?
9. Ce sume au fost cheltuite, în total, pentru programele de înzestrare a Forțelor Navale în ultimii douăzeci de ani, inclusiv pentru programe începute și abandonate – cu specificarea distinctă a acestora în răspuns, și care este valoarea contractelor reziliate ori neduse la capăt?
10. Care este stadiul programului celor două nave de patrulare care urmează a fi construite la Mangalia prin mecanismul SAFE, al participării României la programul european de patrulare și ce parte din aceste contracte revine industriei navale românești?