
Către: Domnul Ministru Ștefan-Ovidiu POPA – Ministerul Transporturilor și Infrastructurii
În atenția: Consiliului de Administrație al R.A. AFDJ Galați;
Consiliului de Administrație al C.N. APDM S.A. Galați
Domnului Director General Mihai Teodorescu
Compania Națională „Administrația Porturilor Maritime” S.A. Constanța (CN APM)
De către: Senator AUR Olga ONEA
Circumscripția electorală nr. 18 – Galați
Obiectul întrebării: Blocaje pe Canalul Sulina și prejudicierea transportatorilor români. Prioritizarea tranzitului ucrainean și utilizarea capacității portuare Galați–Brăila
Stimate domnule Ministru,
Stimate doamne și stimați domni,
Vă supun atenției o problemă majoră privind gestionarea traficului naval pe Canalul Sulina, în rada Sulina și în Marea Neagră, precum și efectele economice asupra transportatorilor, exportatorilor, importatorilor și operatorilor portuari români, în special asupra celor din Galați și Brăila.
Situația actuală depășește cu mult problema unor întârzieri punctuale în navigație. Timpii de așteptare ai navelor ajung, în anumite situații, la săptămâni întregi, ceea ce poate dubla sau chiar tripla costurile inițiale ale transportului. Pentru o navă, penalitățile și costurile de staționare pot ajunge, potrivit informațiilor semnalate de operatorii din domeniu, la aproximativ 20.000 de euro pe zi.
Aceste costuri fac ca numeroase curse să devină dificil de susținut economic. Transportatorii nu își mai pot asuma perioade de așteptare nedeterminate, în condițiile în care obligațiile contractuale, cheltuielile cu echipajele, combustibilul și navlosirea continuă să genereze costuri.
La această situație se adaugă deteriorarea mediului de securitate din Marea Neagră, în contextul războiului din Ucraina și al incidentelor repetate generate de dronele care pătrund sau sunt detectate în spațiul aerian al regiunii.
Prezența dronelor în spațiul aerian al Mării Negre reprezintă un factor suplimentar de insecuritate pentru transportul comercial naval. Incertitudinea privind desfășurarea operațiunilor militare, incidentele din proximitatea rutelor maritime și eventualele restricții impuse în anumite zone pot determina armatorii să reevalueze condițiile de operare, să solicite prime de asigurare mai mari sau să evite anumite rute.
Cele două probleme – blocajele logistice și riscurile de securitate – se amplifică reciproc. În aceste condiții, transportatorii sunt puși în fața unei duble presiuni: costuri de operare tot mai mari și riscuri suplimentare pe care trebuie să și le asume pentru fiecare cursă.
România se confruntă astfel cu riscul pierderii capacității efective de transport naval. Dacă armatorii și transportatorii decid să renunțe la anumite rute sau să nu mai accepte cursele comerciale din regiune, România poate ajunge în situația de a avea mărfuri pregătite pentru export, contracte comerciale și infrastructură portuară disponibilă, dar să nu mai dispună de suficiente nave pentru transportul acestora.
Consecințele pot afecta direct exporturile românești, aprovizionarea cu materii prime, transportul cerealelor și al produselor industriale, precum și competitivitatea porturilor naționale.
În paralel, intensificarea transporturilor comerciale ucrainene pe Dunăre impune o administrare riguroasă a infrastructurii românești de navigație, astfel încât cooperarea regională să nu se realizeze în detrimentul intereselor economice legitime ale României.
Sesizările operatorilor economici și informațiile apărute în spațiul public indică disfuncționalități în aplicarea mecanismului de coordonare a traficului naval instituit în anul 2022, bazat pe repartizarea orientativă a capacității de tranzit în proporții de 40% pentru România, 40% pentru Ucraina și 20% pentru Republica Moldova, prin portul Giurgiulești.
Problema centrală nu este simpla prezență a navelor ucrainene pe Canalul Sulina, ci modul în care sunt acordate aprobările de tranzit, măsura în care acestea sunt corelate cu disponibilitatea reală a infrastructurii portuare de destinație și efectele asupra navelor comerciale românești.
Există suspiciuni că nave destinate porturilor ucrainene primesc confirmări și avize de tranzit fără ca administrațiile portuare de destinație să poată garanta disponibilitatea efectivă a danelor la momentul estimat al sosirii.
Mai concret, există situații semnalate în care navele ucrainene sunt programate și primesc aprobări de tranzit, deși danele din porturile de destinație sunt deja ocupate sau rezervate pentru alte nave. În aceste condiții, navele respective pot ajunge să aștepte în continuare, după ce au utilizat capacitatea limitată de tranzit a Canalului Sulina.
În același timp, navele destinate porturilor românești Galați și Brăila, care pot avea contracte comerciale, mărfuri pregătite pentru încărcare și capacitate portuară disponibilă, riscă să fie menținute în așteptare.
Se conturează astfel o disfuncționalitate gravă: capacitatea de navigație a României este utilizată pentru alimentarea unor fluxuri comerciale externe, fără o corelare suficientă cu posibilitatea efectivă de operare în porturile de destinație, în timp ce operatorii români riscă să fie dezavantajați.
Nu contestăm necesitatea cooperării comerciale cu Ucraina și Republica Moldova. Solicităm însă ca aceasta să se desfășoare cu respectarea competențelor autorităților române, a regulilor de navigație și a unui tratament echitabil pentru toți operatorii economici.
I. Aplicarea mecanismului de prioritizare 40%-40%-20%
Mecanismul de coordonare instituit în anul 2022 trebuie analizat prin prisma modului efectiv de aplicare, nu doar a procentelor comunicate public.
Este necesar să se stabilească dacă aceste ponderi reprezintă cote obligatorii, praguri de prioritizare sau repartiții orientative ale capacității de pilotaj și în ce condiții capacitatea neutilizată de una dintre categorii poate fi redistribuită.
Solicit să precizați:
II. Acordarea avizelor de tranzit și disponibilitatea reală a danelor ucrainene
Aceasta este una dintre problemele centrale ale prezentei întrebări.
Aprobarea tranzitului unei nave trebuie să aibă la bază o planificare logistică reală, care să țină cont de capacitatea portului de destinație, de disponibilitatea efectivă a danei, de durata estimată a operațiunilor și de programarea celorlalte nave.
Simpla nominalizare a unei nave pentru un port ucrainean nu poate substitui confirmarea unei posibilități reale de acostare și operare.
În condițiile în care danele sunt deja ocupate sau rezervate pentru alte nave, aprobarea unor tranzituri suplimentare poate conduce la acumularea de nave în așteptare, la ocuparea inutilă a capacității de navigație și la prelungirea timpilor de așteptare pentru ceilalți utilizatori ai infrastructurii.
Prin urmare, solicit să precizați:
III. Respectarea ordinii de sosire și transparența dispeceratului de pilotaj
Regulamentul de navigație pe sectorul Dunării dintre rada Sulina și portul Brăila stabilește ordinea de sosire ca regulă generală, cu excepțiile prevăzute pentru siguranța navigației și situațiile speciale.
Orice derogare trebuie să aibă o justificare obiectivă, documentată și verificabilă.
Solicit:
Solicit ca răspunsurile să fie însoțite de registrele operative și de justificările aferente derogărilor.
IV. Prezența unui reprezentant al autorității portuare ucrainene în cadrul AFDJ
În spațiul public au apărut informații privind solicitarea autorităților ucrainene de a desemna un reprezentant al Autorității Porturilor Maritime din Ucraina (USPA) pentru participarea la activitățile de coordonare a traficului naval.
Cooperarea tehnică dintre administrațiile românești și cele ucrainene poate fi legitimă și necesară. Cu toate acestea, ea nu trebuie să conducă la transferul sau influențarea din exterior a competențelor decizionale ale autorităților române asupra unei căi navigabile aflate sub jurisdicția României.
Solicit să precizați:
Solicit transmiterea documentelor care au fundamentat această eventuală decizie și precizarea expresă a limitelor de competență ale reprezentantului străin.
V. Prejudiciile economice și fiscale pentru România
Disfuncționalitățile de tranzit pot produce efecte economice care depășesc costurile directe de staționare a navelor.
Transportatorii români pot suporta costuri suplimentare cu navlosirea, echipajele, combustibilul, întreținerea și penalitățile contractuale. În același timp, exportatorii și importatorii pot pierde contracte, iar operatorii portuari pot înregistra diminuări ale volumelor de marfă și ale veniturilor.
Datele publicate de APDM pentru anul 2025 indică faptul că operatorii portuari din Galați au realizat un trafic de 1.781.277 tone, față de un trafic angajat de 3.176.780 tone, diferența fiind de aproximativ 1,4 milioane tone.
Această diferență nu poate fi atribuită exclusiv traficului de pe Canalul Sulina, dar justifică o analiză aprofundată a cauzelor subutilizării infrastructurii portuare românești.
Solicit:
Solicit prezentarea unor calcule distincte pentru prejudiciile efectiv constatate și pierderile economice potențiale, cu indicarea metodologiei de calcul și a documentelor justificative.
VI. Siguranța navigației în rada Sulina și în zonele de așteptare
Dincolo de prejudiciile economice, congestia de pe Canalul Sulina și din rada de așteptare ridică o problemă gravă de siguranță a navigației.
Potrivit informațiilor semnalate de operatorii din domeniu, aproximativ 150 de nave ar fi ajuns simultan în situația de așteptare, într-un spațiu de staționare limitat, pe fondul suspendărilor repetate ale navigației și al condițiilor meteorologice nefavorabile.
Concentrarea unui număr atât de mare de nave într-o zonă restrânsă, cu manevre repetate de ancorare, repoziționare și plecare, poate crește semnificativ riscul de abordaj, coliziune, eșuare și producere a unor incidente maritime cu consecințe grave asupra echipajelor, mediului și infrastructurii.
Staționarea prelungită, vizibilitatea redusă, vântul, curenții și eventualele dificultăți de manevră amplifică aceste riscuri. Consider că situația nu mai poate fi tratată exclusiv ca o problemă de fluidizare a traficului comercial, ci trebuie evaluată și ca o problemă de siguranță maritimă, care impune măsuri preventive urgente.
Prin urmare, vă solicit să comunicați următoarele:
1. Ce evaluare de risc privind siguranța navigației a realizat AFDJ pentru situația în care aproximativ 150 de nave staționează simultan în rada Sulina și în zonele de așteptare și care este capacitatea maximă de staționare considerată sigură pentru aceste zone?
2. Ce măsuri concrete au fost dispuse pentru prevenirea abordajelor și coliziunilor, monitorizarea distanțelor dintre nave, gestionarea ancorajelor și reducerea aglomerării? Există un plan de intervenție în cazul producerii unui accident maritim major?
În vederea reducerii congestiei și asigurării unui tratament echitabil pentru operatorii economici care utilizează infrastructura românească, solicit Ministerului Transporturilor să dispună:
Stimate Domnule Ministru,
România trebuie să continue cooperarea cu Ucraina și Republica Moldova pentru asigurarea transportului comercial pe Dunăre. Această cooperare nu poate însă să se realizeze în detrimentul operatorilor economici români și nici prin diminuarea controlului administrativ exercitat de autoritățile române asupra infrastructurii naționale.
Canalul Sulina reprezintă o infrastructură strategică aflată sub jurisdicția României. Capacitatea sa de navigație și serviciile de pilotaj trebuie administrate în condiții de transparență, predictibilitate și respectare a interesului public.
Timpul de așteptare de ordinul săptămânilor, costurile suplimentare care pot dubla sau tripla valoarea transportului, penalitățile de staționare de până la aproximativ 20.000 de euro pe zi și riscurile de securitate generate de dronele din spațiul aerian al Mării Negre reprezintă împreună o amenințare serioasă pentru continuitatea transporturilor comerciale.
Nu putem accepta ca producătorii și exportatorii români să aibă marfă, contracte și capacitate de producție, dar să nu își poată onora obligațiile comerciale din cauza lipsei transportului naval disponibil sau a unor costuri devenite prohibitive.
Transportul naval nu este doar o activitate comercială, ci o componentă esențială a securității economice a României. Capacitatea de a transporta mărfurile produse în țară, de a asigura aprovizionarea cu materii prime și de a menține funcționale lanțurile comerciale reprezintă un interes strategic național.
Nu este suficient să avem porturi, mărfuri și infrastructură de navigație dacă nu mai avem transportatori dispuși să efectueze cursele și nave disponibile pentru a asigura transportul.
Ministerul Transporturilor trebuie să intervină înainte ca aceste disfuncționalități să conducă la pierderea unor contracte comerciale, retragerea transportatorilor, diminuarea activității portuare și afectarea competitivității economiei românești.
Solicit, așadar, o analiză reală și transparentă a situației, verificarea modului de administrare a traficului pe Canalul Sulina și în zonele de așteptare din Marea Neagră, precum și adoptarea unor măsuri concrete pentru protejarea transportatorilor și operatorilor economici români.