Către: Ministerul Justiției,
În atenția domnului ministru
De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu, circumscripția electorală nr. 24 Iași
Obiectul întrebării: Aplicarea Convenției de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii și protejarea interesului superior al copilului
Stimate Domnule Ministru,
Mobilitatea tot mai mare a cetățenilor români în spațiul european și internațional a condus la creșterea numărului de familii mixte și, implicit, a litigiilor transfrontaliere privind exercitarea autorității părintești. În acest context, Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii reprezintă principalul instrument juridic internațional destinat asigurării întoarcerii imediate a copiilor deplasați sau reținuți ilicit într-un alt stat.
Numeroși cetățeni români reclamă însă întârzieri în soluționarea cauzelor, dificultăți de cooperare între autoritățile statelor implicate și o insuficientă informare a părinților cu privire la procedurile prevăzute de Convenție. În același timp, interesul superior al copilului impune ca aceste proceduri să fie soluționate cu maximă celeritate, pentru a evita efectele negative ale separării de unul dintre părinți și ale instabilității familiale.
Având în vedere aceste aspecte, vă rog să îmi comunicați:
1. Câte cereri formulate în baza Convenției de la Haga din 1980 au fost înregistrate de autoritățile române în perioada 2023–2025, distinct pentru cererile de returnare a copilului și cele privind exercitarea dreptului de vizită?
2. Care este durata medie de soluționare a acestor cauze în România și în câte situații termenul recomandat de Convenție, de șase săptămâni, a fost depășit?
3. Care sunt statele din care provin cele mai multe cereri care implică minori cetățeni români și care sunt principalele dificultăți întâmpinate în cooperarea cu autoritățile acestor state?
4. Există la nivelul Ministerului Justiției o analiză privind numărul de hotărâri de returnare a copilului care nu au putut fi puse în executare sau au fost executate cu întârziere? Dacă da, care sunt concluziile acesteia?
5. Ce măsuri intenționează să adopte Ministerul Justiției pentru accelerarea procedurilor, îmbunătățirea cooperării internaționale și sprijinirea părinților români implicați în astfel de litigii transfrontaliere?
6. Are ministerul în vedere elaborarea unor ghiduri de informare sau a unor mecanisme de asistență juridică specializată pentru cetățenii români afectați de cazuri de răpire internațională de copii?
Comments are closed