Cristina-Emanuela DASCĂLU – Întrebare – Poziția României pe ultimul loc în Uniunea Europeană la cheltuielile publice pentru educație și măsurile de redresare a finanțării

Către:  Ministerul Educației și Cercetării, domnului Mihai Dimian, ministru

           Ministerul Finanțelor, domnului Alexandru Nazare, ministru

De la: Doamna Cristina-Emanuela DASCĂLU, deputat în circumscripția electorală nr.24 Iași

Subiectul întrebării: Poziția României pe ultimul loc în Uniunea Europeană la cheltuielile publice pentru educație și măsurile de redresare a finanțării

    Stimați domni miniștri,

Datele publicate de Eurostat la 18 august 2026 arată că, în anul 2023, România a alocat educației 2,97% din produsul intern brut, ceea ce o plasează pe ultimul loc între statele Uniunii Europene, la aproape două puncte procentuale sub media europeană, de circa 4,65%. Pentru comparație, Suedia a alocat 6,8%, Finlanda 6,29%, Belgia 6,21%, iar Bulgaria, stat cu care ne comparăm adesea, 4,44%. Chiar și țările aflate imediat înaintea noastră în clasament — Grecia, Malta și Ungaria — au depășit pragul de 3%.

Cifra prezentată nu este un accident statistic, ci punctul dintr-o serie constantă – din datele Eurostat, alocarea a fost de 2,64% în 2012, 2,58% în 2016, a atins un maxim de 3,16% în 2019 și a coborât din nou la 2,89% în 2022. Deci, domnule ministru, într-un deceniu întreg, țara nu s-a apropiat niciodată de media europeană, iar ținta de 6% din PIB, prevăzută la un moment dat în legislația românească, a rămas la aproape dublul nivelului aflat în plată. Niciun guvern din ultimii treizeci de ani nu a atins-o.

Anul 2023, la care se referă datele, a fost, totodată, anul celor mai ample proteste ale profesorilor din ultimele două decenii. După acele proteste, proiecțiile bugetare indicau o creștere spre 4,3%, iar la începutul anului 2025 se anunța un nivel de 4,5% din PIB pentru întregul sector, din toate sursele de finanțare. Această traiectorie a fost întreruptă de măsurile de austeritate din Legea nr. 141/2025, ale căror urmări se văd în bugetul din acest an: educația a primit 58,6 miliarde de lei în 2026, față de 62,6 miliarde de lei prevăzute inițial prin legea bugetului pe 2025.

Iar subfinanțarea sistemului de învățământ, domnilor miniștri, nu se manifestă abstract, ci prin lucruri pe care le vedem în fiecare septembrie: școli cu toalete în curte, laboratoare fără dotări, mii de cadre didactice necalificate la catedră, deficite de profesori la discipline întregi și burse a căror acordare este pusă periodic în discuție. Efortul de reducere a deficitului bugetar este necesar, însă tăierea din educație este cea mai scumpă economie posibilă: rezultatele ei se plătesc peste zece sau douăzeci de ani, în calitatea forței de muncă, în productivitate și în capacitatea țării de a ține pasul. 

Având în vedere cele expuse, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

1. Care este poziția oficială a Ministerului Educației și Cercetării față de datele Eurostat care plasează România pe ultimul loc în Uniunea Europeană la cheltuielile publice pentru educație, cu 2,97% din PIB în anul 2023?
2. Care este nivelul cheltuielilor publice pentru educație raportat la PIB pentru anii 2024, 2025 și 2026, calculat după aceeași metodologie folosită de Eurostat, astfel încât comparația cu celelalte state membre să fie posibilă?
3. Ce traiectorie multianuală de creștere a finanțării educației își asumă Guvernul pentru perioada 2027–2030, cu ținte anuale exprimate în procent din PIB, și prin ce act normativ va fi aceasta asumată?
4. Cum explică Ministerul Finanțelor faptul că, după protestele din 2023 și proiecțiile de 4,3% și 4,5% din PIB anunțate public, alocarea a revenit la un nivel de circa 3% din PIB?
5. Care a fost impactul bugetar al măsurilor din Legea nr. 141/2025 asupra sectorului educației, exprimat în sume reduse față de alocarea inițială, și pe ce capitole de cheltuieli s-au produs aceste reduceri?
6. Ce se întâmplă cu ținta de 6% din PIB pentru educație — rămâne un obiectiv asumat de Guvern, urmează să fie înlocuită cu o țintă realistă și calendarizată, ori se renunță la ea? În ultimul caz, ce prevedere legală urmează a fi modificată?
7. A realizat Ministerul o analiză a legăturii dintre nivelul finanțării și rezultatele sistemului — abandonul școlar, analfabetismul funcțional, deficitul de cadre didactice, rezultatele la evaluările internaționale — și poate prezenta această analiză Parlamentului?
8. Ce demersuri au fost întreprinse pentru atragerea de finanțare europeană suplimentară destinată educației, dincolo de sumele din Planul Național de Redresare și Reziliență, și ce sume au fost obținute în ultimii trei ani?