Radu-Vicenţiu Grădinaru – declaraţie politică având ca temă situaţia îngrijorătoare în care se află Teatrului “Mihai Eminescu” din Botoşani.

În judeţul Botoşani, patrie a culturii româneşti, am avut odată un teatru – construit în numai doi ani din chetă publică, la care au participat minorităţile şi aristocraţii târgului de pe atunci.

Inaugurat cu mândrie în 1914, Teatrul “Mihai Eminescu” era o bijuterie arhitecturală care strălucea în mijlocul oraşului Botoşani.

O parte din farmecul său a fost pierdut odată cu bombardarea sa, în 1944, însă a rămas în continuare un ax central al culturii botoşănene. Asta până în anul 2014, an centenar de la inaugurarea teatrului, când autorităţile locale decid că este momentul restaurării. Nimic rău în asta, însă această decizie a adus teatrul din Botoşani în stadiu de moarte clinică.

De opt ani de zile lucrările stagnează, dovedind o profundă lipsă de interes şi profesionalism din partea autorităţilor.

De asemenea, actorii Teatrului “Mihai Eminescu” sunt nevoiţi să joace în alte săli de spectacol, lipsite de dotările atât de importante pentru spectacolele de teatru. Ba chiar siguranţa lor este pusă în pericol, actul artistic necesitând condiţii speciale şi nu orice fel de săli. Sunt aici şi pentru a exprima revolta lor referitoare la această situaţie îngrijorătoare.

Revenind la proiectul de restaurare, sigur că da, au existat licitaţii obscure, umbrite de interesele de partid care îşi doreau ca firmele lor de casă să aibă prioritate în proiectul de restaurare a clădirii.

Evident, o firmă de casă a PSD-ului a câştigat şi, după ce a despuiat până la cărămidă întreaga clădire istorică, au apărut problemele de ordin financiar, urmate la scurt timp de falimentul reputatei firme.

De 8 ani de zile, incompetenţa celor două partide care au condus Botoşaniul şi care “întâmplător” se află astăzi împreună la guvernare se oglindeşte în clădirea teatrului care zace în mijlocul municipiului nostru.

Te întrebi dacă este vorba de rea-credinţă sau pură incompetenţă!

Oraşul nostru a fost văduvit de cea mai iubită clădire şi toată lumea ridică din umeri.

E destul!

Ce au făcut străbunicii noştri în 2 ani nu au putut restaura ăştia în 8 ani de zile!

Este momentul să luăm atitudine şi pentru început vom cere explicaţii clare din partea Ministerului Culturii şi a Ministerului Finanţelor.