Domnul Ilie-Alin Coleşa:
Mulţumesc.
Doamnă preşedinte,
Dragi colege şi colegi,
Doresc să vă supun atenţiei următoarea declaraţie politică: “România – o ţară jefuită şi secătuită de resursele ei naturale. De ce este necesară o nouă Lege a concesionărilor”.
Resursele naturale reprezentau una dintre cheile de redresare economică.
În prezent, România nu are o strategie energetică de ţară, închide toate termocentralele, exploatările miniere şi se pregăteşte de vânzarea hidrocentralelor. Toate acestea ne vor transforma într-un importator de energie şi vor genera dureroase şi ireparabile probleme sociale.
În acest context, actualul arc guvernamental pregăteşte o nouă lege offshore. Prin aceasta se urmăreşte favorizarea corporaţiilor cu interese străine de ţara noastră.
Oamenii constată că pensiile şi salariile, alocaţiile şi sporurile, voucherele, transportul pentru elevi şi studenţi vor fi drastic reduse sau anulate pentru că bugetul e sărăcit. Desigur că nu sunt bani, dacă, prin aceste legi profund nedrepte şi înrobitoare, resurse imense şi cu potenţial pentru ţara noastră vor fi furate.
Ca atare, în loc de modificarea Legii offshore în favoarea corporaţiilor cu mare putere financiară, e mare nevoie de votarea unei noi Legi a concesionărilor care să fixeze o taxă de exploatare a resurselor naţionale, conform modelelor din ţările cu adevărat independente, cum ar fi Norvegia, Marea Britanie sau Danemarca.
România e al patrulea mare producător de petrol din Europa, cu aproximativ 80.000 de barili pe zi, după Norvegia – peste 1,5 milioane de barili pe zi, Danemarca – aproape 1,5 milioane de barili pe zi, şi Marea Britanie – aproape 1 milion de barili pe zi, conform datelor anului 2016.
Iată cum sunt taxate exploatările petroliere şi de gaze naturale în aceste ţări: Norvegia – 78%; Marea Britanie – 81% pentru exploatările facile şi 62% pentru exploatările dificile; Danemarca – 64%.
Mai mult, începând cu anul 2005, statul danez devine un participant obligatoriu la orice nouă licenţă acordată în temeiul Legii subsolului, cu o participaţie de 20% deţinută de Fondul Danez pentru Marea Nordului.
În cazul României, taxarea exploatărilor petroliere este de doar 19,5%, în medie 3,5% redevenţe şi 16% impozitul pe profit. În plus, acest profit rezultat din exploatare este transferat peste graniţă, prin mecanisme şi tehnici financiar-contabile posibile tot datorită unei legislaţii permisive. În aceste condiţii, în actualul context economic, industria petrolieră din România cere eliminări de taxe şi amânarea plăţii impozitelor.
Se poate spune, argumentat, că, de exemplu, în Norvegia taxarea de 78% reprezintă o taxare a profitului, în timp ce în România, taxarea de 19,5%, parţial, una a exploatării.
Teoretic aşa este, însă nu se spune de ce în Norvegia taxarea profitului a generat cel mai mare fond suveran din lume, în timp ce în România acciza pe benzină, doar acciza pe benzină, generează venituri de 10-15 ori mai mari decât impozitarea producţiei.
Tragem concluzia că, cantitatea de petrol şi hidrocarburi exploatate, veniturile şi cheltuielile din Norvegia sunt reale, în timp ce în România ele sunt parţial falsificate.
În concluzie, este stringent nevoie de o nouă Lege a concesionărilor care să fixeze o taxă de exploatare a resurselor naţionale româneşti la un nivel corect.
Mulţumesc.
Alin Coleşa, deputat AUR de Cluj.
Nu există răspunsuri