Comemorarea în Parlamentul Țării a unor evenimente cruciale din istoria românilor ca cel care a avut loc la Chișinău în 27 martie 1918 este un bun prilej de a cugeta asupra sacrificiului înaintașilor pentru a avea o Românie întreagă, liberă și prosperă.
Prin această declarație politică, aduc un cuvânt de profundă recunoștință tuturor luptătorilor încadrați în „Generația Unirii” o sintagmă consacrată în Basarabia, care cuprinde o strălucită galerie de mari personalități de la Ion Pelivan, Pan Hallipa, Alexei Mateevici, Paul Gore până la Vasile Stroescu, Constantin Stere, Ion Buzdugan și Ștefan Ciobanu.
Programul lor social, politic și național constituie cea mai vibrantă lecție de dragoste față de Neamul Românesc, o voința fermă a naționaliștilor basarabeni de a făuri o Țară unită, care să cuprindă toate teritoriile românești ocupate de imperiile rus, otoman și habsburgic într-un stat unitar român, care să le asigure tuturor românilor dreptul la libertate și afirmare națională.
Din păcate, în dreapta Prutului, se cunoaște foarte puțin despre Generația Unirii din Basarabia, despre evenimentele istorice de la Chișinău din anii 1917-1918.
Ar fi nedrept să ascund că personal, învățând din manualele scrise la Moscova, mi se băga în cap ca și altor sute de mii de elevi și studenți că întreaga Generație a Unirii a fost o adunătură de trădători odioși, iar „Sfatul Țării” și-a bătut joc de Moldova și a vândut-o pe bani mărunți României.
Comemorând evenimentul crucial de la 27 martie 1918, când „Sfatul Țării” de la Chișinău votează Unirea cu Patria-Mamă și declanșează procesul reîntregirii României, după 106 de la fapta eroică a românilor basarabeni, fac apel către clasa politică și către intelectualitatea din România să se întoarcă cu fața la Istoria românilor, să cultive respect și dragoste față de uriașele sacrificii ale sutelor de generații, care au păstrat ființa națională și moșia Țării, să le restituie celor tineri memoria, care dispare din manuale, să le dea încrederea în propriile origini și forțe, să nu se prăbușească până la condiția să le fie rușine că sunt români. Să readucem în școli, în universități, în societatea românească Istoria națională.
Închei cu acel Crez nestrămutat al „Sfatului Țării”, al românilor basarabeni, care au luptat să se rupă de la imperiul răului în perioada 1986-1991: „Iubiți România întreagă, fiindcă Ea este sufletul adevărat al tuturor românilor!”
Nu există răspunsuri