Prezentată de către: senatorul Constantin-Ciprian IACOB
Circumscripția electorală: nr. 16, Dâmbovița
Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Titlul declarației politice: Emanuel Ungureanu (USR) vrea control asupra serviciilor, dar niciun control asupra propriilor acuzații
Există o formă de populism parlamentar care nu respinge procedurile, ci le recunoaște legitimitatea numai atunci când confirmă concluzia deja scrisă. Dacă o comisie analizează, înseamnă că „blochează”. Dacă solicită lămuriri, înseamnă că „protejează sistemul”. Dacă o lege organică nu este votată în ritmul unei postări pe Facebook, serviciile secrete ar controla Parlamentul.
Acesta nu este control democratic. Este un verdict redactat înaintea probelor.
Deputatul USR Emanuel Ungureanu a ales tocmai această metodă atunci când a prezentat continuarea examinării proiectului L662/2024 drept dovada unei complicități între AUR, PSD și conducătorii serviciilor de informații.
Dosarul legislativ descrie însă o realitate pe care retorica domniei sale o tratează ca pe un detaliu dispensabil.
La 8 septembrie, Biroul Permanent al Senatului a stabilit că raportul asupra proiectului va fi elaborat în comun de Comisia pentru apărare, Comisia pentru controlul activității SRI și Comisia pentru controlul activității SIE. Termenul a fost fixat pentru 22 septembrie. Vorbim despre o lege organică, aflată în Camera decizională, care modifică regimul juridic al conducerii a șase structuri din arhitectura de securitate a statului.
Procedura de urgență a fost aprobată. Proiectul nu a fost retras, clasat ori ascuns. Este examinat de comisiile care au competență directă asupra instituțiilor vizate.
Da, proiectul a rămas prea mult timp în circuitul parlamentar. Nu există niciun motiv pentru a cosmetiza această realitate. Întârzierea acumulată trebuie asumată și recuperată printr-o dezbatere serioasă și un vot clar.
Dar timpul pierdut nu poate fi recuperat prin eliminarea verificărilor juridice. Inerția de ieri nu justifică neglijența de astăzi.
În plus, Consiliul Legislativ a emis un aviz negativ asupra inițiativei. Un asemenea aviz nu decide votul Parlamentului, dar semnalează existența unor obiecții care nu pot fi înlăturate prin sarcasm, etichete sau rechizitorii publicate pe rețelele sociale.
Emanuel Ungureanu pretinde că simpla solicitare a unui raport comun dovedește supunerea AUR față de serviciile secrete. Este o deducție spectaculoasă, dar lipsită de veriga modestă numită probă.
Domnia sa afirmă că serviciile controlează majoritatea formată din PSD și AUR. O asemenea acuzație nu este o metaforă electorală nevinovată. Ea descrie, în fond, capturarea Parlamentului de către structuri informative. Tocmai de aceea ar necesita documente, fapte verificabile ori măcar un argument care să depășească intensitatea tonului.
În declarațiile publicate nu găsim nimic din toate acestea. Găsim doar o concluzie rostită suficient de apăsat încât autorul ei speră să nu mai fie întrebat cum a ajuns la ea.
Este straniu să ceri control riguros asupra serviciilor secrete, dar să refuzi orice control asupra propriilor acuzații.
Detaliul cu adevărat incomod pentru deputatul USR vine chiar din interiorul partidului său. Ministrul Apărării, Radu Miruță, susține principiul limitării mandatelor, dar consideră că reglementarea trebuie discutată în cadrul pachetului legilor securității. Ministerul semnalează lipsa unor reguli clare privind reînnoirea mandatelor, absența soluțiilor pentru situațiile tranzitorii și probleme de claritate, precizie și previzibilitate juridică.
Așadar, domnul Ungureanu are de rezolvat o contradicție produsă chiar de propria retorică.
Dacă orice observație juridică reprezintă obediență față de conducătorii serviciilor, atunci și ministrul USR al Apărării ar trebui înscris în aceeași conspirație. Dacă Radu Miruță nu este complicele sistemului, deputatul Ungureanu va trebui să accepte că obiecțiile juridice pot fi legitime și atunci când sunt formulate în Parlament.
Conspirația imaginată de domnia sa a devenit atât de încăpătoare încât riscă să înghită chiar propriul partid.
AUR poate susține limitarea mandatelor conducătorilor serviciilor și poate cere, în același timp, o lege coerentă. Nu apărăm mandate fără sfârșit. Apărăm norme fără echivoc.
Limitarea unei puteri instituționale nu se face printr-un text vulnerabil, care lasă nelămurite tocmai condițiile de numire, reînnoire, încetare și tranziție între vechea și noua reglementare. O lege imprecisă nu rezolvă problema politică, ci o mută în instanțe și o prelungește sub o altă formă.
Emanuel Ungureanu are dreptul să ceară rapiditate. Nu are însă dreptul să își prezinte nerăbdarea drept monopol asupra integrității, iar prudența juridică a celorlalți drept dovadă de servilism.
Cine împarte Parlamentul între eroi și agenți, în funcție de calendarul unei comisii, nu reformează instituțiile. Își regizează propria indignare.
Înainte de a distribui certificate de obediență parlamentarilor AUR, domnul Ungureanu ar trebui să răspundă obiecțiilor Consiliului Legislativ și propriului ministru al Apărării. Citirea integrală a dosarului legislativ nu produce aceeași viralitate ca o acuzație. Produce însă discernământ.
Domnul Ungureanu a obținut deja titlul de presă pe care îl căuta. Senatul are obligația mai puțin spectaculoasă de a adopta o lege care să rămână în picioare după ce camerele de filmat se sting.
Comments are closed