Prezentată de către: senatorul Costache CHERTIF
Circumscripţia electorală: nr. 26 Maramureș
Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Titlul declaraţiei politice: România nu poate transforma în simboluri naționale personalități controversate și proiecte politice străine.
Domnule președinte, stimați colegi,
Ceea ce s-a întâmplat luni, 2 noiembrie, în plenul Senatului, în legătură cu proiectul de lege L565/2026 privind instituirea anului 2027 ca „Anul Kós Károly” reprezintă un episod regretabil, atât din perspectiva respectării procedurilor parlamentare, cât și din perspectiva responsabilității pe care o avem față de istoria, suveranitatea și demnitatea statului român.
Senatul României a permis adoptarea tacită a acestui proiect, fără o dezbatere parlamentară reală, fără ca argumentele și obiecțiile față de o asemenea inițiativă să poată fi prezentate și analizate în plen. Am solicitat să iau cuvântul pentru introducerea proiectului pe agenda dezbaterilor, însă președintele Senatului, domnul Mircea Abrudean, a refuzat să îmi acorde posibilitatea de a susține această intervenție procedurală.
Protestez ferm față de această manieră de conducere a lucrărilor parlamentare. Regulamentul Senatului nu poate fi aplicat selectiv, în funcție de conveniențe politice sau de sensibilitățile unor grupuri parlamentare. Senatul nu este o instituție în care subiectele incomode trebuie ascunse prin proceduri și nici o tribună rezervată exclusiv inițiativelor asupra cărora există un consens politic prestabilit.
Problema este însă mult mai profundă decât un incident procedural. Proiectul inițiat de UDMR nu propune doar comemorarea unui arhitect, scriitor sau om de cultură. El solicită consacrarea oficială, la nivelul statului român, a unei personalități cu o biografie politică profund controversată, ale cărei opțiuni și manifestări publice sunt legate de momente dramatice din istoria Transilvaniei și a României.
Kós Károly nu poate fi desprins de contextul istoric în care a acționat. În 1918, el s-a asociat proiectului așa-numitei Republici de la Călata. În 1921, a promovat ideea autonomiei maghiare în România. După Dictatul de la Viena din 1940, a salutat ocupația horthystă în Transilvania de Nord și a fost recompensat de regimul lui Miklós Horthy cu distincții oficiale, inclusiv Coroana Corvină și Crucea Apărării Naționale.
Mai târziu, după reinstaurarea administrației românești în nordul Transilvaniei, și-a reorientat activitatea politică și a condus organizația bolșevică Uniunea Populară Maghiară. A susținut, în contextul instaurării regimului comunist, o atitudine de adaptare la stalinism, inclusiv atunci când partidele istorice românești erau desființate, iar liderii lor erau aruncați în închisori.
De Kós Károly trebuie să se ocupe istoricii, dar există o diferență fundamentală între cercetarea istorică, comemorarea culturală și consacrarea oficială de către statul român. Nu suntem obligați să transformăm o biografie politică atât de controversată într-un simbol oficial al României pentru un an întreg!
Și mai există un motiv pentru care această inițiativă nu poate fi privită ca un simplu demers cultural: legătura simbolică și politică dintre numele Kós Károly și programul de intervenție economică al guvernului ungar lansat în 2017, sub aceeași denumire.
Așa-numitul „Plan Kós Károly”, conceput pentru o intervenție economică și instituțională în comunitățile maghiare din 17 județe ale României, a fost elaborat și promovat fără un cadru bilateral transparent, fără implicarea efectivă a autorităților române în conceperea sa și cu parteneriate care au ocolit instituțiile statului român.
Documentul urmărește obiective economice și politice pe termen mediu și lung pe teritoriul României, Ungaria încercând să preia indirect atribuții ale statului român și să construiască o identitate națională pe un teritoriu care depășește granițele sale.
Ungaria își proiectează nestingherit asupra României strategii economice, instituționale și identitare, în afara unui dialog transparent cu autoritățile române și cu respectarea suveranității de stat.
Nu acceptăm ca Parlamentul României să fie transformat într-un instrument de legitimare simbolică a unor proiecte politice care divizează societatea și alimentează neîncrederea între cetățenii țării noastre.
Condamn atât modul în care a fost împiedicată dezbaterea proiectului L565/2026, cât și tentativa de a transforma anul 2027 într-un an oficial dedicat unei personalități istorice atât de controversate.
Istoria trebuie cunoscută, nu falsificată după bunul plac al Budapestei și Moscovei. Suveranitatea României trebuie apărată, nu trădată prin tăcerea și complicitatea parlamentarilor români.
