
În această noapte, pământul s-a cutremurat, iar milioane de români au fost treziți de teamă. La ora 02:48, seismul produs în zona Vrancea ne-a reamintit, încă o dată, că România trăiește sub amenințarea unui risc major, cunoscut de specialiști de zeci de ani.
Cutremurul a avut magnitudinea de 5,7. Dar întrebarea pe care trebuie să ne-o punem astăzi este cât de pregătit este statul român pentru ziua în care vom fi loviți de un cutremur cu adevărat devastator?
România nu poate spune că a fost luată prin surprindere de existența riscului seismic. Știm ce înseamnă Vrancea. Știm ce s-a întâmplat în 1977. Știm că numeroase clădiri sunt vulnerabile, că există școli și spitale care necesită intervenții urgente și că, în marile orașe, mii de oameni locuiesc în imobile pentru care riscul prăbușirii nu este o simplă ipoteză teoretică.
Nu putem prezice cu exactitate ziua, ora și magnitudinea unui cutremur. Dar putem identifica vulnerabilitățile, putem consolida clădirile, putem pregăti echipele de intervenție și putem informa populația.
De prea multe ori, instituțiile reacționează după ce se produce o tragedie. Se convoacă ședințe, se anunță verificări, se promit măsuri și se distribuie comunicate. După ce atenția publică se stinge, lucrurile revin la aceeași inerție administrativă. Dosarele rămân în sertare, proiectele întârzie, iar cetățenii continuă să trăiască în clădiri vulnerabile.
Avem nevoie de instituții care își îndeplinesc obligațiile, care își cunosc responsabilitățile și care pot demonstra, prin rezultate concrete, că sunt pregătite să protejeze viețile oamenilor.
Solicit autorităților competente să prezinte o evaluare a capacității de răspuns în cazul unui cutremur major. Vreau să știm câte clădiri vulnerabile au fost consolidate efectiv, nu doar câte au fost incluse în programe. Vreau să știm ce măsuri au fost luate pentru școli, spitale și clădiri publice, care sunt termenele asumate și cine răspunde pentru întârzieri.
Vreau să știm dacă serviciile de urgență dispun de resursele necesare, dacă planurile de intervenție sunt actualizate și dacă populația primește instrucțiuni clare, accesibile și ușor de urmat. Vreau transparență în privința fondurilor alocate și a rezultatelor obținute.
Siguranța comunității, protejarea familiei și apărarea vieții omenești trebuie să reprezinte priorități fundamentale. Statul nu trebuie să fie puternic doar atunci când încasează taxe, emite ordine sau impune obligații. Trebuie să fie puternic și atunci când cetățeanul are nevoie de protecție. Autoritatea publică nu înseamnă privilegii pentru cei aflați în funcții, ci răspundere pentru fiecare decizie și fiecare obligație neîndeplinită.
Un cutremur nu ține cont de promisiuni electorale, de funcții sau de calcule politice. În fața unei asemenea catastrofe, diferența dintre un stat pregătit și unul nepregătit se măsoară în vieți omenești.
Nu cerem imposibilul. Cerem prevenție, investiții bine administrate, instituții responsabile și termene respectate. Cerem ca pregătirea pentru un seism major să nu fie tratată ca o temă secundară, scoasă din sertar numai atunci când pământul se mișcă.
România nu are nevoie de explicații după dezastru. România are nevoie de măsuri înainte de dezastru.
Iar dacă instituțiile statului cunosc riscurile, dar nu fac tot ceea ce este necesar pentru a le reduce, atunci cetățenii au dreptul să ceară socoteală celor responsabili.
Cutremurul din această noapte a fost un avertisment. Să nu așteptăm ca următorul să ne arate, cu un preț incomparabil mai mare, consecințele nepăsării și ale întârzierilor.