Prezentat de catre: senator BARCARI DORINA
Circumscripția electorală : nr 8 Brașov
Grupul parlamentar: Alianța pentru Uniunea Romanilor
Titlul Declarației politice: Vârsta nu este o vină! România nu trebuie să își abandoneze angajații cu experiență”
Stimate domnule președinte și stimați colegi parlamentari,
România nu își poate permite să transforme experiența profesională într-un dezavantaj și nici să accepte ca oamenii care au muncit zeci de ani să fie împinși în afara pieței muncii tocmai atunci când încă pot și doresc să muncească.
Astăzi, aduc în atenția Parlamentului o problemă care afectează demnitatea oamenilor, dreptul la muncă și stabilitatea socială: discriminarea pe criteriul vârstei și riscul ca angajații de peste 50 de ani să fie marginalizați, excluși din procesele de recrutare sau îndepărtați din organizații sub pretextul reorganizării activității. Un om nu își pierde competențele doar pentru că a împlinit 50 de ani. Experiența nu expiră, profesionalismul nu are termen de valabilitate, iar demnitatea nu poate fi condiționată de vârstă!
În spatele fiecărui salariat cu experiență se află ani de muncă, responsabilități asumate, familii întreținute, contribuții plătite și cunoștințe dobândite cu efort. Sunt oameni care au format generații de angajați, au construit echipe, au administrat activități complexe și au contribuit la dezvoltarea economiei românești.
Cu toate acestea, persoanele aflate în a doua parte a carierei profesionale se pot confrunta cu dificultăți în găsirea unui nou loc de muncă, cu acces limitat la formare profesională și cu stereotipuri privind capacitatea lor de adaptare la schimbările tehnologice.
Datele statistice arată că România are încă dificultăți în valorificarea potențialului acestei categorii de populație. Potrivit datelor INS pentru anul 2025, rata de ocupare a persoanelor cu vârste între 55 și 64 de ani a fost de 57%.
Acest indicator nu demonstrează, prin el însuși, existența discriminării, dar evidențiază necesitatea unor politici publice care să sprijine participarea la muncă și menținerea în activitate a persoanelor cu experiență.
Problema devine și mai gravă atunci când reorganizarea unei companii este însoțită de lipsa unor criterii transparente, de excluderea unor salariați din activitatea profesională sau de dificultăți repetate în accesul la posturi vacante. Nu orice reorganizare este ilegală. Nu orice concediere reprezintă discriminare. Dar niciun angajator nu trebuie să folosească reorganizarea ca justificare pentru măsuri arbitrare ori discriminatorii.
Atunci când un salariat este ținut perioade îndelungate fără atribuții corespunzătoare, când nu i se asigură instrumentele necesare pentru a-și desfășura activitatea sau când candidaturile sale sunt respinse fără o evaluare profesională transparentă, se impune examinarea atentă a împrejurărilor concrete. Dacă asemenea practici sunt legate de vârstă și conduc la dezavantajarea angajatului, ele pot ridica probleme serioase de respectare a legislației antidiscriminare.
Mai mult, dacă desființarea postului este reală, angajatorul trebuie să respecte condițiile prevăzute de lege. Dacă însă măsurile de reorganizare ascund un tratament discriminatoriu, simpla invocare a eficienței economice nu înlătură obligația respectării drepturilor salariaților. Legea trebuie să fie aceeași pentru toți, indiferent dacă vorbim despre o întreprindere mică, o instituție publică sau un mare grup economic internațional.
Stimați colegi parlamentari, Codul muncii trebuie respectat, nu ocolit prin justificări formale!
Articolul 5 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii interzice discriminarea directă și indirectă pe criteriul vârstei în relațiile de muncă. Totodată, art. 6 consacră dreptul salariaților la condiții de muncă adecvate, la respectarea demnității și la protecție împotriva concedierilor nelegale.
În cazul concedierilor pentru motive care nu țin de persoana salariatului, art. 65 alin. (2) impune ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă. Aceste garanții legale nu sunt simple formalități administrative. Ele reprezintă protecții împotriva arbitrariului și trebuie aplicate efectiv.
În același timp, trebuie să înțelegem că problema nu privește doar angajații de peste 50 de ani. Ea privește capacitatea României de a păstra competențele, de a valorifica experiența și de a construi o piață a muncii în care oamenii sunt evaluați pe baza aptitudinilor și rezultatelor lor.
Într-o țară care se confruntă cu îmbătrânirea populației și cu nevoia de forță de muncă bine pregătită, excluderea nejustificată a profesioniștilor cu experiență reprezintă un risc economic și social care trebuie tratat cu seriozitate.
Nu putem cere oamenilor să contribuie zeci de ani la dezvoltarea economiei, pentru ca apoi să îi considerăm prea în vârstă atunci când doresc să își continue activitatea. Nu putem vorbi despre competitivitate dacă renunțăm la competențe acumulate în decenii de muncă. De asemenea nu putem susține că încurajăm munca, dacă persoanele care doresc să muncească întâmpină obstacole nejustificate în accesul la un loc de muncă. Consider că este necesară o abordare concretă, care să depășească declarațiile generale despre incluziune și egalitate de șanse.
Solicit Guvernului și Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale să acorde o atenție sporită următoarelor măsuri:
-În primul rând, evaluarea modului în care sunt prevenite și investigate cazurile de discriminare pe criteriul vârstei în recrutare, promovare și încetarea raporturilor de muncă.
-În al doilea rând, consolidarea capacității instituțiilor competente de a verifica respectarea legislației muncii, inclusiv în cazul reorganizărilor și al concedierilor colective, cu respectarea competențelor Inspecției Muncii și ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
-În al treilea rând, dezvoltarea unor programe reale de formare profesională, reconversie și actualizare a competențelor digitale pentru angajații cu experiență, astfel încât aceștia să poată face față transformărilor economice și tehnologice.
-În al patrulea rând, analizarea unor stimulente pentru angajatorii care mențin în activitate salariați cu experiență și creează oportunități de transfer al cunoștințelor către generațiile tinere, cu evaluarea transparentă a rezultatelor acestor măsuri.
-În al cincilea rând, promovarea unor practici transparente de recrutare și selecție, bazate pe calificări, competențe și cerințele efective ale postului, fără criterii discriminatorii.
-În al șaselea rând, analizarea posibilității publicării unor date statistice periodice privind ocuparea, șomajul, participarea la formare profesională și reintegrarea în muncă a persoanelor din grupele de vârstă 50–64 de ani, pentru fundamentarea unor politici publice eficiente.
Aceste măsuri trebuie însoțite de dialog social, consultarea sindicatelor și a angajatorilor și evaluarea efectelor economice și sociale, astfel încât protecția drepturilor salariaților să fie compatibilă cu funcționarea unei piețe a muncii competitive.
Doamnelor și domnilor,
Nu solicităm, privilegii pentru angajații seniori. Solicităm respectarea legii și egalitate reală de șanse. Nu solicităm menținerea artificială a unor posturi indiferent de realitățile economice. Solicităm ca reorganizările să fie autentice, criteriile să fie legale și măsurile adoptate să nu ascundă discriminarea.
Nu cerem ca vârsta să înlocuiască evaluarea profesională. Cerem exact contrariul: oamenii să fie evaluați pentru ceea ce știu, pentru ceea ce pot face și pentru contribuția pe care o pot aduce.
România are nevoie atât de energia tinerilor, cât și de experiența celor care au muncit zeci de ani. Cele două generații nu trebuie puse în competiție, ci sprijinite să lucreze împreună.
O societate responsabilă nu își abandonează oamenii atunci când aceștia ajung la maturitate profesională. Le oferă posibilitatea de a continua să contribuie, de a se perfecționa și de a-și valorifica experiența. De aceea, fac un apel la responsabilitate instituțională și la acțiune legislativă. Protejarea salariaților împotriva discriminării nu trebuie să rămână doar un principiu înscris în lege, ci trebuie să se reflecte în practicile de recrutare, în organizarea activității și în deciziile care privesc viitorul profesional al oamenilor.
Vârsta nu trebuie să devină un criteriu de excludere. Experiența trebuie valorificată, drepturile trebuie respectate, iar munca trebuie să rămână o sursă de demnitate și independență. Aceasta este responsabilitatea noastră față de salariați, față de familiile lor și față de viitorul economic al României.
