Vlăescu Virgiliu George – Interpelare – Incapacitatea sistemului de sănătate de a răspunde nevoilor tinerilor dependenți de droguri, în contextul cazului Rareș Ion și al crizei consumului de substanțe stupefiante

Adresată: Domnului Alexandru Rafila, Ministru al Sănătății al României
De către Domnul senator: Virgiliu-George Vlăescu
Circumscripția electorală: Suceava Nr. 35
Grupul Parlamentar: A.U.R.

Obiectul Interpelării – Incapacitatea sistemului de sănătate de a răspunde
nevoilor tinerilor dependenți de droguri, în contextul cazului Rareș Ion și al
crizei consumului de substanțe stupefiante.

Stimate domnule Ministru,

Consumul de droguri, în special al substanțelor sintetice, a devenit o criză majoră care distruge viețile a mii de tineri din România și aruncă familiile acestora într-o dramă profundă. Cazul tragic al lui Rareș Ion, un tânăr de doar 20 de ani care a murit pe 15 aprilie 2025 din cauza unei supradoze, este un semnal de alarmă dureros pentru societatea românească. Rareș, ca mulți alți tineri, a căzut victimă dependenței, ajungând în ghearele unui sistem care nu a reușit să-l salveze. Mii de familii trăiesc această tragedie,
descoperindu-și copiii incapabili să mai ducă o viață normală, afectați de tulburări psihice grave, precum sindromul schizofrenic, sau de leziuni ireversibile ale creierului cauzate de consumul de droguri sintetice. Aceste substanțe, accesibile și extrem de periculoase, transformă rapid consumatorii în umbre ale fostului lor sine, lăsând în urmă durere și neputință.

Datele oficiale indică o creștere alarmantă a consumului de droguri în rândul tinerilor, cu o scădere a vârstei de debut la 10-11 ani, potrivit Spitalului Obregia și Ministerului Afacerilor Interne. Numărul minorilor internați pentru consum de droguri a crescut de patru ori între 2021 și 2023, conform aceluiași
spital, iar centrele de tratare a dependenței, precum Sf. Stelian din București, sunt copleșite de cereri, având o capacitate extrem de limitată. În ciuda acestor realități, sistemul de sănătate din România pare incapabil să ofere soluții adecvate, lipsind centrele specializate, programele de reabilitare pe termen
lung și o colaborare eficientă cu alte instituții. Cetățenii României așteaptă răspunsuri clare și măsuri concrete din partea Ministerului Sănătății pentru a proteja generațiile viitoare și a oferi sprijin real celor afectați.
Având în vedere responsabilitatea Ministerului Sănătății în gestionarea sănătății publice și a tratamentului dependenței de droguri, vă solicit să răspundeți detaliat următoarelor întrebări:

1. Vă rugăm să furnizați statistici detaliate privind numărul total de tineri (sub 25 de ani) internați în unități medicale pentru probleme legate de consumul de droguri între 2015 și 2024, specificând numărul de persoane unice și media internărilor per persoană.
2. Ce tipuri de substanțe (ex. cannabis, droguri sintetice, opioide) sunt cel mai frecvent asociate cu aceste internări?
3. Cum sunt centralizate aceste date la nivel național, și ce măsuri ia Ministerul Sănătății pentru a îmbunătăți acuratețea lor?
4. Există un sistem național de monitorizare post-externare pentru tinerii tratați pentru dependență de droguri? Dacă da, ce procent dintre aceștia beneficiază de urmărire medicală sau psihologică?
5. Ce servicii ambulatorii (ex. consiliere psihologică, grupuri terapeutice) sunt oferite pentru a preveni „recăderea”, și în ce măsură sunt accesibile în afara marilor orașe?
6. Cum colaborează Ministerul Sănătății cu ONG-urile și centrele private pentru a asigura continuitatea tratamentului?
7. Vă rugăm să precizați rata de succes a tratamentelor pentru dependență în spitalele și centrele din subordinea Ministerului Sănătății, definită ca abstinență pe termen lung (minim un an).
8. Conform Centrului Sf. Stelian, doar 5-6% dintre tinerii tratați scapă de dependență. Ce măsuri ia Ministerul Sănătății pentru a îmbunătăți această rată extrem de scăzută?
9. Ce factori contribuie la recidiva ridicată, și ce strategii sunt implementate pentru a-i contracara?
10. Capacitatea centrelor de tratare a dependenței, precum Sf. Stelian din București, este insuficientă, iar numărul celor care solicită ajutor crește anual. De ce nu există mai multe centre de reabilitare finanțate și susținute de Ministerul Sănătății?
11. Spitalul Sf. Stelian are doar 45 de paturi, iar alte centre, precum cel de la Voila (24 de paturi), sunt insuficiente pentru cererea națională. Ce planuri concrete are Ministerul Sănătății pentru extinderea infrastructurii de reabilitare?
12. De ce proiectul de lege din 2024 pentru înființarea a opt centre regionale de dezintoxicare nu a fost încă implementat, și care este calendarul prevăzut?
13. Ce programe finanțează Ministerul Sănătății pentru consiliere psihologică și terapie de grup, și câte astfel de servicii sunt disponibile în județele fără centre specializate?
14. Cum explicați faptul că spitalele de psihiatrie, inadecvate pentru reabilitarea dependenței, sunt principala opțiune pentru tineri, conform specialiștilor?
15. Ce protocoale de colaborare există între Ministerul Sănătății, MAI și Agenţia Naţională pentru Coordonare şi Politici în Domeniul Drogurilor şi Adicţiilor, pentru a asigura un parcurs integrat de la prevenție la reabilitare?
16. Cum contribuie Ministerul Sănătății la implementarea Strategiei Naționale Antidrog 2022-2026, în special în componenta de tratament și reintegrare socială?
17. Ce măsuri ia Ministerul Sănătății pentru a sprijini inițiativele MAI, precum centrele de tratare a minorilor, în județe precum Timiș?
18. Vă rugăm să detaliați bugetul alocat anual (2015-2024) pentru programele de dezintoxicare și reabilitare a tinerilor dependenți, inclusiv sumele din Programul Național de Sănătate Mintală.
19. Ce procent din acest buget este destinat minorilor, și cum este distribuit între spitale, centre de reabilitare și servicii ambulatorii?
20. Având în vedere costurile estimate de un milion de euro pentru un centru de 40 de paturi, ce fonduri suplimentare sunt planificate pentru extinderea capacității de tratament?
    Aceste întrebări reflectă îngrijorarea profundă a cetățenilor față de incapacitatea sistemului de sănătate de a răspunde crizei consumului de droguri, care afectează tot mai mulți tineri, așa cum ilustrează tragedia lui Rareș Ion. Lipsa centrelor de reabilitare, rata scăzută de vindecare și accesul
    limitat la servicii de consiliere subminează eforturile de salvare a generațiilor viitoare. Solicităm răspunsuri detaliate, bazate pe date concrete, și un plan clar pentru reformarea sistemului de sănătate în gestionarea dependenței de droguri.