Adresată de către domnul senator: Sorin-Cristian MATEESCU
Circumscripţia electoralănr.14 Constanța,
Grupul Parlamentar Alianța pentru Unirea Românilor ( AUR)
Ședinţa Plenului Senatului României din 06.02.2024
Titlul declarației politice: “Remember de februarie: 222 de ani de la nașterea și 154 de ani de la moartea marelui cărturar român Emanuil Gojdu!”
Domnule Preşedinte de şedinţă,
Stimaţi doamne și domni senatori!
Luna aceasta are o dublă semnificație pentru istoria patrimoniului românesc: sărbătorirea nașterii și comemorarea morții marelui intelectual, om politic și influent avocat al drepturilor românilor din Imperiul Habsburgic și ulterior Austro-Ungar, Emanuil Gojdu. Mulți dintre dumneavoastră cunosc mai mult despre moștenirea Gojdu lăsată poporului român și prea puțin despre biografia acestui ilustru cărturar.
Emanuil (Emanoil) Gojdu s-a născut la 9 februarie 1802, la Oradea, fiind cel de-al doilea dintre cei șase fii ai familiei lui Athanasie Popovici-Gojdu, neguţător de vite, şi Anei, fiica lui Dimitrie Poynar. Tatăl său provenea dintr-o familie bogată de români sud dunăreni, aromâni din celebra localitate Moscopole.
Şi-a petrecut copilăria în orașul natal și a început să studieze la școala primară ortodoxă românească din localitate. În anul 1820, a absolvit liceul romano-catolic din Oradea.
În anii 1820-1821 şi-a continuat studiile la Academia de Drept din Oradea, în anii 1821-1822 a studiat la Academia de Drept din Pojon (Bratislava) şi, în perioada 1822-1824, la Universitatea din Pesta, unde a obţinut diploma de avocat.
Devine profund atașat de interesele națiunii sale, sprijinind puternic apariția tipăriturilor românești, editate la Buda. Frecventarea casei prietenului său Atanasiu Grabovsky îl pune în
legătură cu scriitorii români grupaţi în jurul primei reviste literare româneşti, “Biblioteca românească”, publicată şi redactată de macedoromânul Zaharie Carcalechi.
Datorită influenţei sale, limba maghiară înlocuieşte latina în în sistemul judiciar al instanțelor de la Buda şi Pesta, moment care a reprezentat un punct de cotitură în evoluţia actului juridic al Imperiului. Emanuil Gojdu devine nu doar unul din cei mai bogaţi oameni din Pesta, dar și un bun administrator al veniturilor sale și un mare proprietar pentru aceele vremuri.
Casa lui Emanoil Gojdu din Budapesta a fost cunoscută ca fiind o casă românească, în care obișnuia să țină întruniri cu deputații români. Cu aceștia și sub președinția lui, s-a discutat și un proiect de lege “pentru egala îndreptățire a naționalităților”. El spunea adesea : “ca fiu credincios al Bisericii mele, laud Dumnezeirea, căci m-a făcut român; iubirea ce am către Națiunea mea mă îmboldește a stărui în fapta, ca încă și după moarte să erump de sub gliile mormîntului, spre a putea fi pururea în sînul Națiunii“.
Prin testamentul redactat la Budapesta, la 4 noiembrie 1869, Emanuil Gojdu și-a lăsat averea „acelei părți a națiunii române din Ungaria și Transilvania care aparține la confesiunea ortodoxă”, pentru acordarea de burse studenților și pentru ajutorul preoților. În acest sens a fost constituită o fundație. Acestă fundație a funcționat între 1870 și 1917, acordând foarte multe burse studenților români, dintre care se remarcă: Traian Vuia, Octavian Goga, Constantin Daicoviciu, Petru Groza și Victor Babeș.
La doar câteva luni de la semnarea acestui testament, la 3 februarie 1870, Emanuil Gojdu s-a stins din viață, la aproape 68 de ani, la Pesta, Ungaria, fiind înmormântat în cimitirul Kerepesi din capitala Ungariei.
După 1945, Fundația Gojdu a fost naționalizată de regimul comunist din Ungaria și bunurile trecute în subordinea statului maghiar, chiar cu indiferența unuia dintre absolvenții și bursierii fundației, Petru Groza.
Una dintre puținele clădiri care au rămas statului român este cea a Colegiului Național Emanuil Gojdu din Oradea.
În octombrie 2005 Guvernul României de atunci a semnat cu guvernul maghiar un acord care prevedea înființarea, dar conform legislației ungare și nu a legislației românești, a unei fundații publice româno-ungare „Gojdu”. Aceasta ar fi urmat să fie susținută anual financiar de cele două
guverne – având ca bază patrimoniul lăsat moștenire de Emanoil Gojdu. Scopurile fundației – constituite pe principiile cooperării – ar fi fost selectarea de bursieri români sau maghiari, sprijinirea funcționării muzeului și a bibliotecii „Emanoil Gojdu”, precum și susținerea de manifestări expoziționale, conferințe și programe științifice, dar de atunci totul a rămas doar la nivel declarativ.
Stimați colegi, poate în acest an electoral, atât Coaliția Guvernamentală, cât și Opoziția, împreună, toți, ne vom gândi să găsim soluțiile legislative pentru reluarea demersurilor diplomatice și patrimoniale de a redobândi bunurile și moștenirea financiar-culturală lasată prin testament de către unul dintre cei mai mari finanțiști, avocați și intelectuali români, respectați atât în România cât și în Ungaria: Emanuil (Emanoil) Gojdu.
Nu există răspunsuri