Adresată de către domnul senator Sorin-Cristian Mateescu în ședința Senatului din data de 16.06.2021.
Doamnă președinte,
Doamnelor și domnilor senatori!
Am urmărit cum, în ultimii ani, evenimentele din anii ‘40, respectiv anii ‘90 sunt amintite doar ca şi comemorări populiste sau ca acţiuni de imagine a diferitelor instituţii ale statului român ori ale aşa-zişilor politiceni actuali de stânga sau de dreapta. În schimb, din amintirea trecutului nu vrem să învăţăm să ne educăm noua generaţie.
În această declaraţie politică o să fac o retrospectivă în special pentru colegii mei senatori de la USR-Plus şi pentru anumiţi politiceni de viziune progresistă şi anti-discriminare de la PNL şi PSD, care ne-au reamintit de tragediile Holocaustului asupra populaţiilor evreieşti din Europa celui de-al Doilea Război Mondial, dar au uitat de Holocaustul românesc din Bucovina de Nord şi Basarabia. La fel cum au uitat şi de protestele anti-feseniste şi anti-comuniste din Piaţa Universităţii, din vara anului 1990.
Aş vrea să le reamintesc colegiilor mei, în special şi doamnei preşedinte Anca Dragu, că se împlinesc 80 de ani de la deportările masive ale populaţiei româneşti, mai ales a intelectualilor români din Bucovina de Nord, Bugeac, Herţa, Barasabia şi Transcarpatia (parte a Maramureşului istoric pierdut de noi in 1919, în detrimentul Cehoslovaciei şi ulterior Ucrainei sovietice). Deportări dramatice a sute de mii de familii româneşti în Gulagul siberian rusesc, despre care nu am văzut nici o reacţie publică la nivelul preşedintelui Senatului şi a majorităţii senatorilor de la USR-Plus, PNL şi PSD.
Dacă nu s-ar fi împlinit 80 de ani de la aceste tragedii, aş mai fi spus că sunt şi alte evenimente de o importanţă mai mare, dar drama a milioane de concetăţeni de ai noştri, despre care nu se învaţă în sistemul educaţional patronat de către domnul Sorin Cîmpeanu, mi se pare un genocid şi o palmă dată memoriei acestei naţiuni. Înainte de a comemora Holocaustul altor popoare, ar trebui să avem o reacţie la TRAGEDIA DIN 1941 îndreptată asupra bunicilor şi părinţilor noştri din Bucovina de Nord, Herţa, Transcarpatia şi Basarabia!
Pentru colegii mei progresişti şi reformatori, care vorbesc de “Salvaţi România” în însemnele lor electorale, le readuc aminte evenimentele unde mulți s-au sacrificat şi nu au uitat că sunt români, pentru ca dumnealor să-şi permită să facă politică parlamentară în ultimii ani: între 13-15 iunie 1941, echipe formate din doi-trei militari înarmaţi şi lucrători ai securităţii sovietice (NKVD, viitorul KGB) băteau la geamurile caselor, în plină noapte, luând prin surprindere gospodarii, proprietarii de fabrici, intelectualii sau preoţii din oraşele Bucovinei (cum ar fi Cernăuţi sau Storojineţ) sau satele mândre din această regiune uitată de noi, precum şi din Chişinău, Herţa, Orhei, Hotin, Tighina, Bălţi, Soroca şi alte oraşe şi comune din Basarabia.
Deportarea din aceste localităţi s-a făcut cu vagoane de vite, în Siberia şi Kazahstan. Listele cu deportați au fost făcute de NKVD pe bază de delațiuni, conform rapoartelor păstrate în arhivele serviciilor de informaţii britanice şi americane ale vremii, ținându-se cont de pregătirea și activitatea capului fiecărei familii, de averea sa și de faptul că a colaborat cu administrația românească interbelică. Deportarea a început în noaptea de 12 spre 13 iunie, la ora 2:30, și a cuprins teritoriile anexate de URSS de la România în iunie 1940. Operațiunea a durat până în 15 iunie 1941, fiind prima etapă dintr-un lanţ de deportări ce vor continua şi după război, în Transcarpatia şi Bugeac, până în anii ’60-’70.
50 de ani mai târziu, se întâmplă o altă dramă încă nerezolvată de justiţia românească. Este vorba de manifestaţiile din 13-15 iunie 1990, înăbuşite în sânge de intervenţiile minerilor chemaţi manipulator de ultimul Preşedinte neo-comunist al României, în persoana lui Ion Iliescu. Putem spune că Ion Iliescu este “părintele spiritual” al neo-marxismului progresist şi corporatist actual, mai ales că ministrul Justiţiei, domnul Stelian Ion, se face că se ocupă de pedepsirea vinovaţiilor Mineriadelor. Dânsul contribuie, prin inactivitatea sa, la clasarea majorităţii dosarelor tulburătoarelor evenimente din 13-15 iunie 1990, pentru a nu deranja pe urmaşii liderilor de atunci care ar putea deveni parteneri de guvernare, fie din 2022, fie din 2024, ai USR-Plus. Timpul îşi va spune cuvântul și vom vedea dacă am avut dreptate, după alegerile interne din toamna acestui an din partidele membre ale coaliţiei de guvernare.
Revenind la subiectul evenimentelor din 13-15 iunie 1990, nu se poate uita că acele manifestări ale proaspetei democraţii post-decembriste au fost înăbuşite de cei care doreau prea mult să aibă puterea absolută pentru a controla această ţară, aşa cum se încearcă şi acum.
Doamnelor şi domnilor senatori, v-aş propune ţinând cont de cele două evenimente prezentate mai sus, să vă gândiţi în viitorul apropiat la câteva propuneri legislative de comemorare, de educare a tinerii generaţii despre tragediile care au afectat evoluţia acestui popor acum 80 de ani dar şi de-a lungul ultimilor 31 de ani, pentru a nu repeta greşelile trecutului şi ale politicenilor de atunci.
Vă mulțumesc,
Sorin-Cristian Mateescu, senator AUR de Constanța
Nu există răspunsuri