Rodica Boancă – Declarație politică – Dubla măsură în societatea românească

Vineri, 10 septembrie, Cluj-Napoca… 75.000 de persoane fără mască, participă la festivalul Untold pe stadionul Cluj Arena.

Sambătă, 11 septembrie, București… 40.000 de persoane fără mască, participă la festivalul Saga, în hangarele de la Romaero.

Duminică, 12 septembrie, Bucuresti… 36.000 de spectatori fără mască asistă la derby-ul Steaua- Dinamo pe stadionul Arena Națională.

Luni, 13 septembrie, București… 40 de părinți stau cu măști la gură pe trotuarul din fața unei gradinițe din cartierul Militari, în prima zi în care copiii dânșilor pășesc pe poarta instituției de stat.

Tot luni, 13 septembrie, de această dată în Slobozia, școlarii păsesc de asemenea cu măști la gură in prima zi de școală. Și sunt doar 25 într-o clasă.

            Nu vin în fața dumneavoastră cu aceste cifre și spun că nu este normal ca la un festival de muzică sau la un meci de fotbal să fie atat de multă lume, ba din potrivă, mă bucură interesul românilor pentru socializare și distracție după un an în care toate evenimentele au fost închise. Românii au îndurat destul în toată această perioadă și merită din plin să iasă din case, să cânte, să danseze sau să se bucure la un gol alături de prieteni…

Însă vă spun că dubla măsură care este aplicată cu bună știință de reprezentanții ministerelor Sănătății și Educației nu este deloc normală ba mai mult, este ilogică, neconstituțională si discriminatorie.

            Nu este normal ca părinții să nu-și poată duce de mănă copii de 3, 4 ani până în clase, să nu poată imortaliza acest eveniment unic cu fotografii sau doar cu simple amintiri întipărite în minte, din cauza unor măsuri ilogice. Nu este normal ca un elev, de 6, 7 ani să fie traumatizat de purtatul unor măști care mai sunt cumpărate și de către părinți din cauză că statul nu alocă fonduri pentru ei. Măcar nu ne faceți părtași la aceste lucruri, domnilor guvernanți! Aveți măcar acest minim bun simț!

            Sunt momente în care imi este dor să mă întorc in clase, să fac ceea ce-mi place, să clădesc caractere sau doar să recit o poezie alături de copii, însă cel mai mult imi este dor să-i privesc în ochi și să le văd zâmbetul. Însă mi-e teamă că nu i-aș recunoaște cu acele măști pe figură, sau mai rău, imi este teamă că nu aș putea să le explic de ce dacă recită din Eminescu sau Arghezi trebuie să o facă cu mască iar dacă ,,recită,, din dj. Afrojack sau dj. Alok o pot face fără probleme.