„Astăzi, ţara are nevoie de cetăţeni legaţi de rădăcinile ei, oameni credincioşi şi curajoşi, să protejeze Legea Fundamentală care garantează spaţiul vieţii civilizate într-o societate de drept. Acest lucru implică nu numai conştientizarea valorii morale a omului, ci şi obligaţia de a avea coloană verticală în procesul practic; pe româneşte: Omul sfinţeşte locul.
Nu uitaţi, nu uitaţi niciodată: Dacă nu putem face nimic din punct de vedere politic, avem datoria să ajutăm societatea evitând degradarea valorilor şi drepturilor omului în lupta pentru un nou obiectiv”.
(Camelia Opriţă) Ziua Drepturilor Omului este sărbătorită pe 10 decembrie, în această zi din 1948, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, un document de referinţă care proclama drepturile inalienabile inerente fiecărei persoane, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, convingeri politice sau de altă natură, origine naţională sau socială, proprietate, clasă sau alt statut.
Totodată, astăzi, 10 decembrie, se încheie şi perioada celor #16ziledeactivism în lupta pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice asupra femeilor şi copiilor noştri. Este o zi mult mai importantă decât un simplu moment aniversar. Consider că România mai are încă un drum lung de traversat de la vorbe la fapte în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului.
Aplicarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului la nivel naţional de către autorităţile competente a dus, la o serie de evoluţii pozitive. Drepturile omului, cum ar fi drepturile economice, sociale şi culturale, precum şi dreptul la dezvoltare şi dreptul la un mediu sigur, curat, sănătos şi durabil, sunt cruciale pentru dezvoltarea unei noi economii bazate pe drepturile omului, care să sprijine societăţi mai bune, mai echitabile şi mai durabile pentru generaţiile actuale şi viitoare. Subiectul din acest an pentru Ziua Drepturilor Omului este „Egalitatea”, care se bazează pe articolul 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, afirmă că „toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi drepturi”. Principiile egalităţii şi nediscriminării sunt centrale în domeniul drepturilor omului. Egalitatea este în conformitate cu Agenda 2030 şi cu abordarea ONU prezentată în documentul „Să nu lăsăm pe nimeni în urmă”: egalitatea şi nediscriminarea ca fundament al dezvoltării durabile, un cadru comun de acţiune. Acestea includ combaterea formelor adânc înrădăcinate de discriminare care afectează cele mai vulnerabile grupuri şi găsirea de soluţii adecvate. Egalitatea, incluziunea şi nediscriminarea, sau cu alte cuvinte, o abordare a dezvoltării bazată pe drepturile omului, este cea mai bună modalitate de a reduce inegalitatea şi de a avansa către Agenda 2030.Scopul proclamării acestei zile este de a atrage atenţia oamenilor din întreaga lume asupra Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului ca ideal comun pentru toţi oamenii şi popoarele.
Deşi Declaraţia nu este un document obligatoriu, ea a contribuit la introducerea a peste 60 de instrumente privind drepturile omului care au format un standard internaţional uniform în acest domeniu. Pe baza ei a fost realizată dezvoltarea altor acorduri internaţionale. La 16 decembrie 1966, Adunarea Generală a ONU a adoptat Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care au intrat în vigoare în 1976. Prizonierii aflati sub auspiciile ONU, patru instrumente internaţionale (Declaraţia Universală a Drepturilor Omului; Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale; Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice; protocoalele opţionale la Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice) sunt adesea menţionaţi ca şi Billul Internaţional al Drepturilor Omului (International Bill of Human Rights). Pe baza acestor documente internaţionale, Consiliul de Securitate al ONU poate impune sancţiuni coercitive împotriva acelor regimuri care comit încălcări evidente ale drepturilor omului.
Datorită Convenţiei, care este monitorizată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg, Europa are cel mai puternic sistem de protecţie internaţională a drepturilor omului din lume. Cu toţii putem fi mândri de asta, până a începe pandemia Covid-19 unde, se demonstrează reversul dar totuşi, nu vom permite coronavirusului să anuleze drepturile omului. Lupta pentru drepturile noastre continuă şi mai sunt multe de făcut.
De asemenea, trebuie să depunem eforturi pentru a ne asigura că Convenţia oferă protecţie eficientă oamenilor din toate colţurile continentului şi în toate circumstanţele.
Pentru a reitera importanţa protejării drepturilor fundamentale este nevoie de un perpetuum recurs la valorile democratice. Iar aşa cum spunea Eleanor Roosevelt „Unde, la urma urmei, încep drepturile universale ale omului? În locuri mici, aproape de casă – atât de aproape şi atât de mici încât nu pot fi văzute pe nicio hartă a lumii.” În astfel de locuri, fiecare bărbat, femeie şi copil caută justiţie egală, oportunităţi egale, demnitate egală, fără vreo formă de discriminare.
Fără un efort hotărât şi comun al oamenilor în a proteja aceste drepturi acasă, vom căuta zadarnic dezvoltarea noastră în întreaga lume.
Nu există răspunsuri