Devenită simbol al tuturor bătăliilor şi eroilor neamului românesc, data de 25 octombrie este întipărită în sufletele românilor ca ziua în care ţara îşi sărbătoreşte Armata şi pe toţi cei care au fost sau sunt în slujba ei.
La 25 octombrie 1944, Armata Română elibera ultima localitate românească de sub ocupaţie străină: oraşul Carei. Acţiunile militare purtate de armata română în bătălia pentru Ardeal sunt ca un drum glorios, presărat cu numeroase jertfe, în total peste 50.000 de oameni (morţi şi răniţi).
Odată cu încheierea acţiunii de eliberare a teritoriului nostru, după 25 octombrie 1944, Armata Română a participat la eliberarea Ungariei, unde peste 210.000 militari au eliberat 14 oraşe mari. Din rândul ostaşilor noştri au căzut la datorie 42.000 de oameni (morţi, răniţi, dispăruţi şi prizonieri).
Pe frontul Cehoslovaciei au participat 248.450 militari români, din rândurile cărora au căzut 67.495 de eroi. Cu un efectiv total de peste 538.536 de luptători, din care au pierit peste 169.822 de eroi, armata română a parcurs peste 1.700 de km de la Marea Neagră până în Boemia şi a eliberat peste 200.000 km pătraţi de sub ocupaţie străină (România, Ungaria, Cehoslovacia şi Austria).
Armata română s-a întors în ţară cu drapelele de luptă acoperite de glorie, trecând pe sub Arcul de Triumf ca o armată biruitoare, care şi-a făcut datoria faţă de patrie şi poporul său, precum şi faţă de alte popoare.
Prin Decretul nr. 381/01.10.1959, Ziua Forţelor Armate a fost instituită pe data de 25 octombrie, deoarece armata nu avea propria zi aniversară, în schimb, categoriile de forţe armate, respectiv diferitele genuri de arme, îşi sărbătoreau ziua odată cu praznicele propriilor patroni spirituali. În decret nu se face nicio referire explicită la motivul acestei decizii. La vremea respectivă, ea a reprezentat un act de curaj. Motivul principal al deciziei de instituire a Zilei Armatei îl constituie faptele de arme ale Armatei Române şi în rezultatul acestora: reîntregirea graniţei de Vest a României şi anularea prevederilor Dictatului de la Viena.
Acesta a fost obiectivul strategic naţional, realizat efectiv de Armata Română pe câmpul de luptă, recunoscut juridic în art. 2 al Tratatului de pace dintre România şi Puterile Aliate şi Asociate din 1947.Recunoaşterea importanţei zilei de 25 octombrie 1944 pentru istoria Armatei României şi istoria naţională, în ansamblul ei, este pusă în evidenţă şi de faptul că autorităţile timpului şi-au asumat chiar riscul unor speculaţii nefavorabile lor, care puteau asocia faptele de arme cu ziua regelui Mihai, născut tot într-o zi de 25 octombrie, sau cu forma de guvernământ existentă înainte de 30 decembrie 1947.Ziua Armatei a fost, este şi va fi mereu Ziua Soldatului! Sărbătorile sunt pentru oameni, iar omul-soldat are astăzi bucuria de a fi sărbătorit aşa cum se cuvine de întreaga ţară.
Comments are closed