Astăzi ridic în fața dumneavoastră o problemă acută, dar ignorată sistematic – taxarea industriei HoReCa pentru utilizarea muzicii ambientale, sub pretextul protejării drepturilor de autor. Este o temă care, pentru unii, poate părea secundară, dar care în realitate afectează profund competitivitatea, sustenabilitatea și chiar funcționarea corectă a mii de afaceri din România. Iar eu nu vorbesc din teorie. Vorbesc ca om implicat direct, ca antreprenor în industria hotelieră, dar și ca artist. Cunosc ambele fețe ale monedei și cu atât mai mult simt nevoia să intervin.
În România, sistemul de colectare a taxelor pentru muzică ambientală este lipsit de transparență, de logică economică și de echilibru juridic. Antreprenorii sunt obligați să încheie contracte cu mai multe organisme de gestiune colectivă, fără a avea acces la o explicație clară privind modul în care se stabilesc sumele sau felul în care acestea ajung la artiști. Nu există o metodologie aplicabilă unitar, nici un mecanism care să reflecte realitatea din teren. Un hotel rural cu cinci camere și un resort de lux din centrul Capitalei pot plăti, în mod absurd, aceleași sume. Acest sistem nu ține cont de capacitate, de sezonalitate, de numărul de clienți sau de durata efectivă a difuzării muzicii. Se plătește la fel, indiferent dacă unitatea este deschisă sau închisă, dacă muzica este redată doar câteva ore sau continuu.
Mai grav, nivelul penalităților impuse în cazul întârzierilor la plată este complet disproporționat – se aplică un regim punitiv, de tip coercitiv, de până la 0,5% pe zi, ceea ce înseamnă peste 15% pe lună. În niciun alt domeniu de reglementare fiscală sau contractuală nu întâlnim astfel de niveluri sancționatorii, iar aceste practici împing mulți antreprenori mici în pragul blocajului financiar.
Această abordare este cu atât mai gravă cu cât vorbim despre un sector-cheie pentru economia României. Turismul nu este un moft, este un motor economic cu efecte directe în zeci de alte ramuri. Un stat responsabil nu ar trebui să îngreuneze acest sector, ci dimpotrivă, să îl susțină prin politici coerente, prin reglementări clare și prin parteneriat real cu mediul privat.
Privind spre alte state europene, observăm cu ușurință că există soluții civilizate și eficiente. În Germania, de exemplu, tarifele sunt stabilite proporțional, în funcție de capacitatea unității, de numărul de camere sau mese, de durata difuzării și de repertoriul folosit. În Franța, platformele digitale permit declararea transparentă a muzicii utilizate și oferă o distribuție automată și corectă a remunerațiilor către artiști. În Italia, reglementările se negociază periodic cu reprezentanții industriei, iar penalizările sunt rezonabile și gradual aplicate.
Este limpede că România are nevoie de o reformă profundă a cadrului de colectare și distribuție a acestor taxe. Avem nevoie de o legislație care să fie echitabilă, clară, proporțională și, mai ales, predictibilă. Este de datoria noastră, ca legiuitori, să asigurăm un echilibru între drepturile legitime ale artiștilor și sustenabilitatea economică a celor care creează locuri de muncă și generează plusvaloare în economie. Este timpul ca statul român să își asume rolul de partener al turismului și nu de piedică birocratică.
În calitate de membru al Comisiei pentru antreprenoriat și turism, voi propune lansarea unei consultări publice reale, în care să reunim la aceeași masă reprezentanții HoReCa, organismele de gestiune colectivă, artiștii, specialiștii în drepturi de autor și autoritățile publice. Din această consultare trebuie să rezulte o metodologie clară, unitară și funcțională, care să respecte principiul proporționalității și să fie în acord cu bunele practici europene.
Mă angajez să susțin acest demers legislativ, nu doar pentru că reprezint industria hotelieră, ci și pentru că, în calitate de artist, știu că dreptul la o remunerație corectă nu trebuie să se transforme într-un instrument de abuz asupra celorlalți actori economici.
România are nevoie de reguli clare, corecte și moderne. Are nevoie de un stat care reglementează cu cap, nu cu birocrație și frică. Iar asta trebuie să înceapă chiar de aici, din Parlament.
Comments are closed