Adresată de către senator: Sorin Lavric
Circumscripția electorală: nr. 29 – Neamț
Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Ședința Senatului din data de: 02.04.2025
Titlul declarației politice: Eroul Aurel State
Născut pe 29 aprilie 1921 în comuna Godeni, din legendara regiune musceleană, a absolvit Școala Militară de Ofițeri de Rezervă din Ploiești. În 1941, făcând parte din unitățile de vânători de munte, a luptat pentru eliberarea Basarabiei. A primit gradul de sublocotenent în Crimeea, unde, rănit fiind, în loc să meargă în concediu medical, a ales să continue lupta la Sevastopol.
În 12 mai 1944, a căzut prizonier în lagărele sovietice, unde, alături de superiorul său ierarhic George Fonea (supranumit poetul prizonierilor), a rezistat ispitei de a se înrola în divizia de trădători „Tudor Vladimirescu”. În memoriile lui, Aurel State povestește cum, în iadul sovietic, înghesuiți în vagoane, fără apă zile la rând, „lingeam de sete buloanele metalice şi sârma ghimpată din fereastra vagoanelor, acoperite cu chiciură din respirația noastră”.
Întors în țară, după 14 ani de lagăr sovietic, este arestat în București pe 12 februarie 1958 pentru că nu i-a denunțat pe camarazii prezenți la înmormântarea prietenului George Fonea. Nemaiputând suporta tortura căpitanului de Securitate Gheorghe Enoiu, Aurel State se urcă pe acoperișul închisorii din Uranus, de pe Calea 13 Septembrie, de pe care se aruncă în gol, căzând pe trotuarul străzii. Preschimbat într-o masă de carne, s-a ales cu fracturi la baza craniului, la coloana vertebrală, la bazin, picioare şi la mâna stângă.
După ce şi-a revenit şi a putut merge în cârje, a primit o condamnare de 18 ani. Oripilat de procesul de reeducare de la Aiud, Aurel State i-a răspuns fără şovăire torționarului Gheorghe Crăciun: „Sunt destul de educat ca să nu mai am nevoie de așa ceva! şi, aprins (mă făcuse bandit care nesocotește realizările regimului), strigai că nu-mi este teamă de el (…) şi dacă grija lui este să-și dobândească epoletul de general, a mea e să rămân OM, iar în privința realizărilor (…), îngrămădirea de bolovani nu înseamnă nimic, atâta vreme cât oamenii sunt batjocoriți ca în Aiud”.
Nici după grațierea generală din 1964 nu a fost lăsat în pace de Securitate. Aducându-și aminte de îndemnul colonelului Mateianu dintr-un lagăr de la Cercul Polar, și anume: „cel care va supraviețui viitorului neștiut, reîntors acasă, să spună oricum, chiar gângav, ceea ce pământul tace!”, State își așterne amintirile pe hârtie. Securitatea îl prigonește neîncetat în anii ’80 spre a-i confisca memoriile. Din fericire, cu ajutorul lui Remus Radina, un alt simbol al rezistenței anticomuniste românești, ele ajung să fie publicate în Occident sub titlul de „Drumul Crucii”.
În timp ce cartea se afla sub tipar, Aurel State trece la cele veșnice pe 19 noiembrie 1983. Acest erou al românilor a trecut prin ghearele siberiene ale lui Stalin, a ieșit în cârje din cele ale lui Gheorghiu-Dej pentru ca în final să fie exterminat de aparatul represiv a lui Nicolae Ceaușescu.
Sunt onorat, ca sub cupola Senatului României, să evoc numele lui Aurel State, model de demnitate românească în vremurile tulbure ale comunismului.
Comments are closed