Nepăsarea autorităţilor pentru sistemul de sănătate ucide!
Săptămâna trecută, la Botoşani, s-a petrecut un caz cu adevărat revoltător. Este vorba despre situaţia unui pacient de 87 de ani găsit decedat pe holurile Spitalului de Urgenţă în care era internat cu insuficienţă respiratorie. Pacientul în cauză era chiar bunicul directorului medical al spitalului.După acest caz tragic, ce încredere pot avea pacienţii botoşăneni în privinţa actului medical din Spitalul de Urgenţă? Nepăsarea autorităţilor, a factorilor responsabili cu privire la starea şi situaţia pacienţilor ucide! Cum ar putea românii să aibă încredere într-un sistem care lasă pacienţii să moară pe holurile spitalelor?
Aşa cum se întâmplă peste tot în ţară, la întrebările adresate conducerii spitalului de la Botoşani răspunsul a fost ridicatul din umeri. Este un răspuns universal valabil acordat tuturor românilor, un răspuns care arată lipsa de grijă şi de respect pe care statul o arată propriilor cetăţeni.
Ni se va spune după o bună perioadă că acest caz s-a petrecut din cauza lipsei de personal. Doar că această criză de cadre medicale este efectul catastrofal al modului dezastruos în care a fost gestionat sistemul medical din România de 30 de ani. În sistemul medical, de la nivel naţional şi judeţean, a contat în ultimii 33 de ani mai mult carnetul de partid şi mai puţin dacă oamenii puşi în funcţii sunt competenţi, profesionişti, morali şi dedicaţi. Acestor oameni nu li s-a acordat şi nici nu li se acordă şansa de a-şi demonstra, cu adevărat, expertiza.
Spitalele au devenit monopoluri de putere politică şi motive de laudă pentru şefia Consiliului Judeţean şi alţi politruci atunci când vine vorba de proiecte de renovare cu bani europeni. Și, deşi resursele tehnice îmbunătăţite sunt importante şi binevenite, resursele umane ale sistemului sanitar rămân la cote alarmant de mici.În acest moment, situaţia e dramatică la nivelul întregii ţări. Jumătate din medicii din România sunt concentraţi în 6 judeţe – cele mari şi cu ceva dotări prin spitale. În restul ţării se practică „medicina de ocazie”. În unele judeţe s-a ajuns în situaţia în care nici măcar la terapie intensivă nu există medic de gardă. În tot acest timp, bolnavii sunt nevoiţi să meargă la sute de kilometri de casă pentru a găsi un spital să-i trateze.România a pierdut cel puţin 40.000 de doctori în ultimii 10 ani, iar deficitele rezultate pe anumite specializări medicale sunt evidente şi acute. Unele dintre ele au fost scoase la lumină în perioada pandemiei. Altele sunt încă ascunse. Exodul medicilor va aduce, în continuare, pentru ani buni, costuri umane şi financiare uriaşe sistemului de sănătate din România.
Și, totuşi, guvernanţii noştri nu se întreabă de ce medicii pleacă din ţară? De ce avem specializări pentru care nu găsim cadre medicale? De ce avem localităţi fără medici de familie?
Situaţia distribuţiei inegale a medicilor în spitalele din România e cunoscută la vârful ministerului sănătăţii. Aceasta este una dintre problemele identificate. O putem rezolva dacă de la strategiiile de pe hârtie trecem la acţiuni concrete. Aceasta este o meteahnă tipic românească: facem planuri pe hârtie şi le băgăm apoi în sertar, lăsând loc unor probleme mai serioase: bani, puterea şi politica mincinoasă.
Nu există răspunsuri