George Simion și Dumitrina Mitrea – „Lege pentru implementarea programului „Alexandru Pesamosca” 

CĂTRE,

BIROUL PERMANENT AL SENATULUI

În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată și cu prevederile art. 92 alin. (1) din Regulamentul Senatului, republicat, cu modificările și completările ulterioare, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege pentru implementarea programului „Alexandru Pesamosca” spre dezbatere și adoptare.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului, să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative și informații privind implicațiile bugetare generate de această – fișă financiară.

Conform prevederilor art. 113 din Regulamentul Senatului, republicat, cu modificările și completările ulterioare, solicităm procedura de urgență pentru această iniţiativă legislativă.

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita, avizul Consiliului Legislativ și  avizul Consiliului Economic și Social.

INIȚIATORI:

DEPUTAT:  GEORGE-NICOLAE SIMION  

DEPUTAT:   DUMITRINA MITREA  

Expunere de motive

Asistența de sănătate publică este garantată de stat.

Responsabilitatea pentru asigurarea sănătății publice revine Ministerului Sănătății

Unităţile sanitare conform prevederilor legii nr. 95/2006 republicată, asigură servicii medicale de specialitate: preventive, curative, de urgenţă, de recuperare şi paliative, precum si pre, intra şi postnatale.

Unităţile sanitare participă în sistem integrat cu asistenţa medicală primară şi ambulatorie de specialitate la asigurarea stării de sănătate în teritoriu.

Reforma unităţilor sanitare presupune un set de acţiuni care să conducă la realizarea anumitor obiective în concordanţă cu strategiile politicilor de sănătate.

Cu alte cuvinte, dacă obiectivele sunt îmbunătăţirea eficienţei şi creşterea capacităţii spitalelor de a răspunde la aşteptările pacienţilor, reforma organizaţională are un potenţial real de succes.

Spitalele sunt organizate în raport cu specificul patologiei în spitale generale sau spitale de unică specialitate şi au în structura lor secţii distincte pentru tratamentul şi îngrijirea bolnavilor cu afecţiuni acute şi afecţiuni cronice.

Spitalul reprezintă un important pilon în funcţionarea oricărui sistem de sănătate. Importanţa este dată atât de poziţia pe care o are această instituţie în vârful piramidei furnizorilor de servicii medicale, cât şi de costurile extraordinare pe care le presupune acest tip de instituţie.

Mai mult, spitalele sunt un loc important pentru formarea şi dezvoltarea personalului medical, dar şi locul unde se testează majoritatea tehnologiilor medicale noi.

Sistemul medical european este unul foarte divers din punctul de vedere al organizării şi asigurării nevoilor de îngrijire, al definirii priorităţilor şi modelelor de rezolvare.

S-au cristalizat totuşi câteva direcţii şi modele ce pot şi trebuie adaptate pentru a crea un sistem de sănătate care să satisfacă nevoile de îngrijire, dar în acelaşi timp să fie sustenabil.

Câteva direcţii sunt asigurarea sănătăţii populaţiei şi medicina preventivă, diagnosticul precoce şi managementul integrat al bolilor cronice, tratamentul şi recuperarea rapidă pentru bolile acute, atât în spital, cât şi în afara lui, şi, nu în ultimul rând, creşterea calităţii serviciilor medicale şi educaţia personalului, managementul corect al tratamentului medicamentos şi introducerea cât mai rapidă în practica medicală a tehnologiilor medicale noi.

Tradiţional, spitalul a reprezentat pentru români excelenţa în îngrijire, dar şi unica soluţie pentru rezolvarea problemelor medicale curente, nu numai cu adevărat majore.

Însă, lipsa unei viziuni coerente asupra sistemului nu a permis dezvoltarea unor modalităţi moderne şi eficiente de îngrijire în afara spitalului, nu s-a creat şi nu s-a consolidat, după caz, încrederea în medicina ambulatorie şi nu s-au finanţat corespunzător tehnologiile medicale noi şi moderne în afara spitalului.

Situaţia spitalelor româneşti de stat este una dificilă, printr-un cumul de factori: preferinţa românilor pentru acest furnizor de servicii, absenţa alternativelor ambulatorii din punctul de vedere al resurselor şi al competenţelor profesionale, costurile infinit mai mari în ambulatoriu din cauza unei decontări inechitabile şi a lipsei de continuitate pe orizontală şi verticală în furnizarea de servicii.

Având în vedere cele mai sus menționate, înaintăm spre dezbatere și aprobare propunerea legislativă pentru implementarea programului „Alexandru Pesamosca”.

INIȚIATORI:

DEPUTAT:  GEORGE-NICOLAE SIMION  

DEPUTAT:   DUMITRINA MITREA

Lege pentru implementarea programului „Alexandru Pesamosca”

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1 Programul „ Alexandru Pesamosca” are ca obiect susţinerea financiară a  investiţiilor private în extinderea, construcţia şi/sau înfiinţarea, amenajarea şi dotarea de unități sanitare constituite și organizate conform legii.

Art. 2 (1) Susţinerea financiară constă atât într-un ajutor nerambursabil privind o parte din cheltuielile eligibile, cât şi în garantarea de către stat a unei părţi din creditul utilizat de către investitor pentru extinderea, construcţia, şi/sau înfiinţarea, amenajarea şi dotarea de unități sanitare şi se repartizează astfel:

a) ajutor nerambursabil de până la 5.000.000 euro din cheltuielile eligibile, pentru extinderea, construcţia şi/sau înfiinţarea, amenajarea şi dotarea de unități sanitare, plătit investitorului după terminarea lucrărilor şi obţinerea autorizaţiei de funcţionare provizorie de la Ministerul Sănătății, în baza documentelor justificative;

b) garanţie în numele şi contul statului prin Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și prin Fondul Român de Contragarantare, de maximum 50% din valoarea creditului contractat de investitor, excluzând dobânzile şi comisioanele aferente, cu condiţia ca aceste credite să finanţeze exclusiv cheltuieli eligibile aferente proiectului, în cazul în care acesta apelează la finanţarea integrală sau parţială a acestor cheltuieli prin creditare.

În această categorie intră atât creditul-punte acordat pentru finanţarea ajutorului nerambursabil, cât şi creditul de co-finanţare, acordat pentru finanţarea cheltuielilor eligibile neacoperite de ajutorul nerambursabil.

c) pentru acelaşi beneficiar nu pot fi cumulate alocările prevăzute la litera a) cu cele prevăzute la litera b).

(2) Plăţile de dobândă pentru creditul acordat, precum şi cheltuielile privind comisioanele de analiză şi de gestiune a garanţiilor vor fi suportate din bugetul de stat, prin bugetul  Ministerului Sănătății.

(3) Perioada maximă de grație este de 24 luni.

(4) Prin derogare de la prevederile art. 4 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice este autorizat să mandateze Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Fondul Român de Contragarantare în vederea emiterii de garanții în numele și în contul statului, în favoarea băncilor care acordă credite în cadrul Programului.

 (5) Între Ministerul Finanțelor și Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, precum și cu Fondul Român de Contragarantare se încheie câte o convenție prin care se stabilesc drepturile și obligațiile părților în derularea Programului guvernamental “Alexandru Pesamosca”.

Art. 3 Beneficiarii Programului sunt persoane juridice de drept privat, inclusiv organizaţii neguvernamentale, asociaţii, fundaţii şi/sau grupuri fiscale, astfel cum sunt prevăzute de Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4  Activitățile eligibile la finanțare în cadrul Programului, sunt:

• Extindere, construcție, şi/sau înfiinţarea, amenajarea şi dotare de unități sanitare;
• Construcție/ dotare alte infrastructuri sanitare cu impact major asupra unităților sanitare;

• Dotare / extindere / modernizare / reabilitare infrastructura a unităților sanitare în scopul reorganizării/ reconversiei unor secții din unitățile sanitare existente;
• Dezvoltarea de instrumente de suport care să faciliteze creșterea accesibilității și eficacității serviciilor de asistență medicală din unitățile sanitare;
• Dezvoltarea competențelor personalului implicat în furnizarea serviciilor și a paletei de servicii de asistență medical din unitățile sanitare;
• Implementarea de programe de screening populațional/ diagnosticare și tratament al stadiilor incipiente în special pentru persoane aparținând grupurilor vulnerabile;
• Furnizare servicii de informare/ consiliere / mobilizare și furnizare servicii medicale de monitorizare/ diagnostic și/ sau tratament (al stadiilor incipiente);
• Amenajarea și remodelarea circuitelor de depozitare și transport a deșeurilor medicale în unitățile medicale;
• Măsuri de formare/ specializare – utilizare echipamente medicale inovative;
• Utilizare de metode moderne de investigare, intervenție, tratament;

Art. 5  – Plafonul anual al garanțiilor, modalitatea și condițiile de acordare, marja anuală care include toate costurile legate de acordarea și derularea creditului în toate etapele finanțării, condițiile de eligibilitate anuală a băncilor, precum și cerințele pentru accesarea de către persoanele fizice a creditului, regulile de gestionare a garanțiilor se stabilesc anual de către Guvern. Garanțiile se acordă în limita plafonului aprobat și în funcție de criteriile specifice prevăzute în normele și procedurile interne de creditare ale băncilor și în normele de garantare ale Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și ale Fondului Român de Contragarantare.

Art. 6 – În termen de 180 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Sănătății și Ministerul Finanțelor vor elabora normele de aplicare, inclusiv modalitatea și condițiile de acordare și recuperare a garanțiilor, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Art. 7 – Prin derogare de la prevederile Legii nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare, cu modificările și completările ulterioare, se acordă prin prezenta lege mandat special Fondului Român de Contragarantare privind emiterea în numele și în contul statului a garanțiilor în cadrul Programului, sens în care se completează obiectul de activitate al Fondului Român de Contragarantare stabilit prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2009 privind înființarea Fondului Român de Contragarantare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 312/2009, cu modificările ulterioare, cu operațiunile desfășurate în mandat privind analiza și acordarea garanțiilor în cadrul programelor guvernamentale garantate de statul român.

Art. 7 – (1) Contractele prin care Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Fondul Român de Contragarantare acordă garanțiile de stat constituie titluri executorii și au valoare de înscrisuri autentice

(2) Sursa de plată a garanțiilor acordate de către Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Fondul Român de Contragarantare în numele și contul statului pentru creditele acordate în cadrul Programului este bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Finanțelor – Acțiuni Generale, titlul “Alte transferuri” cod 55, alin. “Sume rezultate din executarea garanțiilor acordate din bugetul de stat” cod 55.01.50.

(3) Creanțele rezultate din garanțiile acordate și plătite băncilor sunt asimilate creanțelor bugetare a căror recuperare se face de către Agenția Națională de Administrare Fiscală conform prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

(4) Sumele încasate conform alin. (2) sunt venituri ale bugetului de stat, proporțional cu procentul de garantare.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.