Cu toţii cunoaşteţi faptul că până în acest moment am susţinut mereu, necondiţionat, sprijinirea Republicii Moldova pe toate planurile.
În acest sens, am dat mai multe declaraţii politice, am propus iniţiative legislative şi am luat cuvântul în plen. Am înfrăţit zeci de comune din ţară cu comune din Republica Moldova şi am sprijinit efectuarea mai multor investiţii peste Prut. Am făcut astea cu inima deschisă, din dragoste pentru fraţii noştri din Basarabia.
La sfârşitul săptămânii trecute, s-a întâmplat un eveniment care îmi ridică multe semne de întrebare în legătură cu bunele intenţii ale conducătorilor politici actuali din Chişinău şi Bucureşti.
Aşa cum ştiţi, sâmbătă a avut loc la Chişinău o şedinţă comună a Parlamentelor celor două ţări româneşti. La această întâlnire i-a fost refuzat accesul domnului George Simion, preşedintele AUR, din cauză că domnul Simion ar avea o interdicţie de intrare în Republica Moldova, dată pe timpul administraţiei Dodon, fiind acuzat că prin acţiunile sale unioniste ar fi atentat la statalitatea Republicii Moldova, actualele autorităţi moldovene l-au blocat pe aeroportul din Chişinău, nepermiţându-i accesul în ţară. După o noapte petrecută în aeroport, domnul preşedinte Simion s-a întors în România. Ce înseamnă asta?
Autorităţile din Republica Moldova au blocat accesul la această şedinţă simbolică a Parlamentelor reunite, singurului şef de partid din România care vorbeşte despre unire şi care sprijină unirea celor două ţări, aceasta fiind cea mai rapidă şi scurtă cale de integrare în Uniunea Europeană şi în NATO a Republicii Moldova.
Care este diferenţa dintre regimul Maia Sandu şi regimul Dodon?
Actualul regim declară că sprijină integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, deşi recunoaşte faptul că acest lucru nu se poate întâmpla decât, poate, în zeci de ani. Actualii lideri de la Chişinău nu au vorbit niciodată despre unire, pe care e evident că nu o doresc.
Regimul Dodon era apropiat şi în strânsă legătură cu Rusia.
În legătură cu relaţia cu România, între administraţia Dodon şi Maia Sandu nu se mai vede nicio diferenţă. În ambele cazuri s-a folosit şi încă se foloseşte un joc dublu, perfid şi teatral, în care scopul final este să obţină nişte finanţări sau sprijin financiar, fără ca în schimb ei să aibă vreo obligaţie. Au nevoie de sprijinul nostru necondiţionat, însă ei nu oferă nimic, nici măcar respect!
Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi permis accesul domnului George Simion la şedinţa reunită a Parlamentelor? Ar fi fost un act de normalitate, de politeţe şi de respect faţă de poporul român care, în parte, a votat AUR şi George Simion. Mai precis, sprijinul nostru îl vor, dar în condiţiile impuse de ei. Gestul are o valoare simbolică mare, pentru că au interzis accesul liderului partidului care susţine unirea, au interzis practic accesul unirii!
Acest gest a fost făcut în colaborare şi cu sprijinul autorităţilor de la Bucureşti. Componenţa delegaţiei parlamentare din România a fost comunicată din timp, conform procedurilor diplomatice, părţii moldovene. Aceştia ştiau că din delegaţie face parte şi George Simion, totuşi nu au zis nimic şi nu au comunicat că nu sunt de acord. Au aşteptat ca delegaţia să ajungă în Aeroportul din Chişinău şi doar acolo nu au permis accesul.
Liderii delegaţiei noastre, domnul preşedinte al Camerei Deputaţilor şi domnul preşedinte al Senatului, nu au protestat. Era vorba despre un membru al delegaţiei oficiale a României! Ar fi trebuit să ia atitudine şi chiar să se întoarcă cu toţii, dacă delegaţiei României nu i se permite accesul în componenţa ei integrală. Aici nu este vorba despre o persoană, este vorba despre un demnitar al statului român.
Nu George Simion a fost umilit în Aeroportul din Chişinău. A fost umilită România, iar comportamentul slab şi slugarnic al conducătorilor ţării încercam să îl înţeleg în faţa celor puternici, însă niciodată nu am crezut că se vor închina şi vor fi lipsiţi de demnitate în faţa unei administraţii mici pe care am ajutat-o neîncetat şi care încă are nevoie de sprijinul nostru.
Este clar că acest gest nu ar fi fost posibil fără acordul preşedintelui Iohannis! În cazul dumnealui nu mă mir, pentru că este evident că nu îşi iubeşte ţara şi poporul. Mă miră atitudinea preşedinţilor Camerei şi Senatului, care ar fi putut semnala şi rezolva problema. Mă miră cum pot să meargă la asemenea întâlniri şi să nu vorbească despre unire ca cea mai rapidă cale de integrare în Uniunea Europeană a Republicii Moldova.
În această situaţie lucrurile au devenit clare. De acum înainte nu mai sprijin susţinerea necondiţionată a Republicii Moldova, nu-i mai sprijin pe cei care conduc Republica Moldova, în mod necondiţionat.
Susţin în continuare sprijinirea financiară pe toate planurile ale românilor din Basarabia, dar fiecare sprijin trebuie să fie condiţionat de respectarea României şi de respectarea de către autorităţile din Republica Moldova.
De astăzi, sunt împotriva oricărui sprijin gratuit. Avem destule neajunsuri şi la noi în ţară. Iar dacă după 30 de ani de sprijin gratuit şi necondiţionat cei pe care îi ajutăm au ales să ne umilească, de acum înainte susţin acordarea de sprijin doar dacă aceste ajutoare ajung în mod direct la românii şi la oamenii din Basarabia şi solicit respect din partea autorităţilor moldoveneşti.
Nu există răspunsuri