Evdochia Aelenei – declarație politică – Demografia României, între dramă și nepăsare

Adresată de către doamna senator Evdochia Aelenei în ședința Senatului din data de 23.06.2021.

Bună ziua!

Stimați colegi,

Declarația mea politică se cheamă ”Demografia României, între dramă și nepăsare”.

Începând cel puțin cu anul 2007, Guvernul, Parlamentul și serviciile de informații au primit periodic și constant rapoarte emise de Centrul de cercetări demografice al Academiei cu privire la amenințarea pe care o constituie demografia în plină deteriorare a României, cauzată de prăbușirea natalității și de migrația externă de dimensiuni apocaliptice. În 2009, o comisie prezidențială a declarat declinul demografic și îmbătrânirea populației drept amenințare la siguranța națională.

Te-ai fi așteptat ca situația să determine măsuri drastice și imediate, mai ales că, așa cum spunea fostul cancelar german Helmuth Kohl, schimbările demografice sunt atât de lente, încât riscăm să nu le observăm decât atunci când este prea târziu.

Din păcate, lentoarea acestor schimbări, în rău sau în bine, a avut ca efect și dezinteresul politic al guvernelor: orice măsură ar da rezultate abia dincolo de orizontul unui ciclu electoral, ca atare nu va constitui motiv de autogratulare în următoarea campanie electorală. Așa că… mai bine o amânăm.

Iată doar trei afirmații actuale cu privire la drama noastră demografică:

• România a înregistrat anul trecut cel mai mic număr de nou-născuți vii din ultimii 90 de ani, mai puțin, deci, decât în vremea războiului;
• Populația României va scădea la 13,65 milioane de persoane până în 2070, de la 19,35 milioane de persoane în 2019 și de la 23 de milioane în 1990 – o pierdere de 40% în doar 80 de ani;
• Populația rezidentă de vârstă preșcolară și școlară (0-23 de ani) este proiectată să scadă, la orizontul anului 2060, cu circa 40%.

Atunci, la ce va mai fi bun programul „România Educată”, cui i se va adresa? Cum vor rezolva viitorii conducători coșmarul ecuației ”prea mulți dependenți, prea puțini oameni activi”?

E adevărat, perspectiva transformării într-un azil de bătrâni nu bântuie doar România. Toate țările Europei sunt în situații comparabile, chiar dacă mai puțin grave decât România. Găsim, însă, chiar în țări apropiate geografic și istoric de noi, o mult mai mare responsabilitate față de viitor.

Din Polonia, spre exemplu, aflăm că Guvernul a lansat, la 16 iunie curent, consultări publice privind proiectul Strategiei demografice 2040. Pentru implementarea Strategiei vor folosi fonduri accesate de la UE prin PNRR-ul polonez. Strategia poloneză are ca scop creșterea natalității și atingerea unui echilibru demografic. Vor continua programele realizate cu succes până acum: ”500+”, ”Cardul familiei numeroase”, ”Start bun”, ”Bebeluș”.

Nota bene: programul demografic polonez există deja de opt ani și a început să dea primele roade. La fel și cel din Ungaria, unde numărul căsătoriilor s-a dublat, iar natalitatea sporește, lent.

În PNRR-ul românesc nu am găsit nimic pe această temă. Nici n-aș fi putut găsi, pentru că ar fi însemnat să existe mai întâi un interes politic și apoi un plan național de redresare demografică anterior pandemiei. Ambele – lipsă la apel.

Populația tânără, de la care se așteaptă copii, este o populație eterogenă din multe puncte de vedere: stare economică, preferințe, satisfacerea numeroaselor nevoi ale copilului, opțiuni diferite în formele pe care societatea s-ar cuveni să le acorde familiei tinere și alte criterii. Programe de acest fel nu pot fi concepute și aplicate decât atunci când vor exista cercetări științifice pe eșantioane reprezentative de populație tânără, dar și adultă, care vor evidenția starea economică reală a tinerilor, a tinerelor cupluri, ce fel de asistență preferă pentru a avea copii. Vom putea astfel înțelege ce se află în spatele deciziilor sutelor de mii de cupluri de a nu avea copii, ca decizie fermă, și în spatele deciziilor de a avea un singur copil ale altor sute de mii. Fără modificări în astfel de decizii, șansa redresării natalității este iluzorie.

Dar strategiile politice nu se fac pe genunchi și nici în timpul scandalurilor politice, ci necesită colaborare transpartinică, profesionalism și nu politicianism, o înaltă profunzime de spirit a celor care sunt puși vremelnic în fruntea națiunii. Până acum n-a fost cazul, iar acum nici atât: Guvernul refuză, în mod repetat, fie și să majoreze alocațiile de stat pentru copii. E adevărat că aceasta n-ar constitui baza unei redresări, în schimb refuzul este un semnal foarte clar în ce privește dezinteresul actualei coaliții de guvernare pentru drama țării pe care au jurat să o servească.

Rezultatele sunt cele pe care le vedem și care transpar din cifrele sumbre de mai sus și din semnale precum apropiata majorare a vârstei de pensionare, pe care Guvernul încearcă să o instituie pe ascuns, fără consecințe politice dezastruoase. Pensionarea mai târziu este unul din semnalele metastazei care a cuprins demografia românească, este o măsură atât de dureroasă încât, dacă ar fi existat o altă posibilitate pentru evitarea intrării în colaps a bugetelor de asigurări sociale și de sănătate, s-ar fi apelat la aceea.

Într-adevăr, România are nevoie urgent de o politică demografică, poate chiar după modelul polonez. Dar, mai înainte de aceasta, are nevoie de alți conducători. Pe agenda viitorului președinte, a următorului guvern ar trebui să se afle, la loc de frunte, problema demografică a României, pentru ca, deși bomba nu mai poate fi dezamorsată, cel puțin explozia care se produce chiar acum să nu distrugă cu totul națiunea română.

Vă mulțumesc.

Senator Evdochia Aelenei