Adresată: Domnului Acad. Ioan Aurel POP, Președintele Academiei Române
De către: Senator Costache CHERTIF
Circumscripția electorală: nr. 26, Maramureș
Obiectul întrebării: Solicitarea unui punct de vedere oficial și a unor recomandări ale Academiei Române privind scrierea corectă (cu articolul enclitic sau fără) a toponimelor formate din substantive masculine la numărul singular
Mult stimate domnule Academician,
Prin prezenta, vă aduc în atenție o problemă mai veche în care avem nevoie de recomandările Academiei Române. Este vorba despre faptul că Legea nr. 2/1968, cu modificările ulterioare, privind organizarea administrativă a României, cuprinde în Anexă denumirile tuturor localităților (sate, orașe, municipii), iar acestea fac dovada inconsecvenței și lipsei de uniformitate, aplicând duble standarde în cazul toponimelor care provin de la substantive masculine la numărul singular, cazurile gramaticale nomitaniv și, respectiv, acuzativ.
Astfel, un șir de toponime din această catergorie, fie că sunt sau nu urmate de un determinativ, utilizează articolul substantival postpus (bunăoară, satul Aiudul de Sus (mun. Aiud, jud. Alba), satul Santăul Mare (com. Borș, jud. Bihor), satul Alunișul (comuna Zagra, jud. Bistrița), satul Progresul (mun. Dorohoi, jud. Botoșani), satul Pârâul Rece (or. Predeal, jud. Brașov), satul Bărăganul (com. Bărăganul, jud. Brăila), satul Oreavul (com. Valea Râmnicului, jud. Buzău), satul Racoșul de Sus (or. Baraolt, jud. Covasna), satul Izvorul Rece (mun. Mofleni, jud. Dolj), satul Jiul (com. Țuglui, jud. Dolj), satul Izvorul Trotușului (com. Lunca de Sus, jud. Harghita), satul Brateșul (com. Bala, jud. Mehedinți), satul Alunișul (com. Husnicioara, jud. Mehedinți), satul Cerânganul (com. Stângăceaua, jud. Mehedinți), satul Grâușorul (com. Vărgata, jud. Mureș), satul Pârâul Cârjei (com. Borca, jud. Neamț), satul Pârâul Pântei (com. Borca, jud. Neamț), satul Crăcăul Negru (com. Crăcăoani, jud. Neamț), satul Pârâul Fagului (com. Poiana Teiului, jud. Neamț), satul Hanul Ancuței (com. Tupilai, jud. Neamț), satul Cartierul Dâmbu (com. Berceni, jud. Prahova), satul Satul Vechi (or. Drăcșenei, jud. Teleorman), satul Troianul (com. Troianul, jud. Teleorman), satul Milcovul (com. Milcovul, jud. Vrancea)).
Un al număr important de denumiri de localități provenind din substantive masculine la numărul singular, fie că sunt urmate sau nu de un determinativ (atribut), nu utilizează articolul substantival postpus, așa cum fixează Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a României. Ne vom limita la a prezenta doar câteva asemenea denumiri de județul Maramureș, pe care îl reprezint, ca senator, în Parlamentul României: Arieșu de Câmpie (com. Ardusat), Arieșu de Pădure (com. Satulung), Asuaju de Jos (com. Asuaju de Sus), Asuaju de Sus (reședință de comună), Bocicoiu Mare (reședință de comună), Boiu Mare (reședință de comună), Curtuiușu Mare (com. Valea Chioarului), Curtuiușu Mic (com. Copalnic Mănăștur), Dealu Corbului (com. Vima Mică), Dealu Mare (com. Coroieni), Dobricu Lăpușului (or. Tg. Lăpuș), Finteușu Mare (com. Șomcuța Mare), Finteușu Mic (com. Satulung), Handalu Ilbei (com. Cicârlău), Mireșu Mare (reședință de comună), Sighetu Marmației (municipiu), Suciu de Jos (com. Suciu de Sus), Suciu de Sus (reședință de comună), Teceu Mic (com. Remeți), Vadu Izei (reședință de comună), Vișeu de Jos (reședință de comună), Vișeu de Mijloc (oraș Vișeu de Sus), Vișeu de Sus (oraș).
Asemenea variante ale toponim elor provenin de la substantive masculine nearticulate, dar utilizând vocala de legătură (-U-), se întâlnesc practic în toate județele țării.
La o analiză mai largă a situației din întreg spațiul românesc, cuprinzând și actuala Republică Moldova, observăm că Legea nr. 764/27-12/2001 privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova cuprinde, în Anexele nr. 2, 3, 4 și 5, un șir de denumiri de localități, provenind de la substantive masculine, absolut toate având formă aticuliată (bunăoară, orașul Vadul lui Vodă (mun. Chișinău), satul Goianul Nou (or. Stăuceni, mun. Chișinău), satul Hârbovățul Nou (or. Anenii Noi), satul Ochiul Roș (reședință de comună în raionul Anenii Noi), satul Andrușul de Jos (reședință de comună în raionul Cahul), satul Andrușul de Sus (reședință de comună în raionul Cahul), Badicul Moldovenesc (reședință de comună în raionul Cahul), satul Vadul lui Isac (reședință de comună în raionul Cahul), satul Podul Lung (com. Sipoteni, raionul Călărași), satul Sagaidacul Nou (com. Codreni, raionul Cimișlia), satul Satul Nou (reședință de comună în raionul Cimișlia), satul Sagaidacul de Sus (com. Bălțata, raionul Criuleni), satul Hârtopul Mic (com. Hârtopul Mare, raionul Criuleni), satul Hârtopul Mare (reședință de comună în raionul Criuleni), satul Rediul Mare (reședință de comună în raionul Dondușeni), satul Țaul (reședință de comună în raionul Dondușeni), satul Ochiul Alb (reședință de comună în raionul Drochia), satul Albinețul Vechi (reședință de comună în raionul Fălești), satul Albinețul Nou (com. Albinețul Vechi, raionul Fălești), satul Rediul de Jos (com. Albinețul Vechi, raionul Fălești), satul Rediul de Sus (com. Albinețul Vechi, raionul Fălești), satul Chetrișul Nou (com. Călinești, raionul Fălești), satul Pietrosul Nou (com. Făleștii Noi, raionul Fălești), satul Răuțelul Nou (com. Hiliuți, raionul Fălești), satul Târgul Vertiujeni (reședință de comună în raionul Florești), satul Cotul Morii (reședință de comună în raionul Hâncești), satul Fundul Galbenei (reședință de comună în raionul Hâncești), satul Câmpul Drept (com. Sărățica Nouă, raionul Leova), satul Tomaiul Nou (reședință de comună în raionul Leova), satul Rediul Mare (com. Grinăuți-Moldova, raionul Ocnița), satul Balanul Nou (or. Râșcani, raionul Râșcani), satul Heciul Vechi (com. Alexăndreni, raionul Sângerei), satul Heciul Nou (reședință de comună în raionul Sângerei), satul Vadul-Rașcov (reședință de comună în raionul Șoldănești), satul Vadul-Leca (com. Căzănești, raionul Telenești), satul Vadul-Leca Nou (com. Căzănești, raionul Telenești), satul Codrul Nou (reședință de comună în raionul Telenești), satul Congazcicul de Jos (com. Congazcicul de Sus, UTA Găgăuzia), satul Concazcicul de Sus (reședință de comună în UTA Găgăuzia), orașul Tiraspolul Nou (UTA din stânga Nistrului), satul Goianul Nou (com. Dubău, UTA din stânga Nistrului), satul Ulmul Mic (com. Ulmu, UTA din stânga Nistrului), satul Vadul Turcului (reședință de comună în UTA din stânga Nistrului), satul Molochișul Mic (com. Vadul Turcului, UTA din stânga Nistrului).
Observăm de asemenea că în spațiul românesc există toponime cu terminația în -U, sunetul final nefiind vocală de legătură, care să admită ori sugereze, pentru forma neutră, neurmată de un calificativ, articularea respectivei denumiri de localitate sau regiune ori deumiri de vârvuri de munte sau de masivuri muntoase (bunăoară, Almălău, Asău, Bacău, Barcău, Bântău, Bârgău, Bârsău, Bicău, Bolătău, Buzău, Caraclău, Căstău, Câlnău, Ceahlău, Cicârlău, Ciurgău, Cirhăgău, Chișinău, Cislău, Copălău, Curagău, Dâmbău, Ditrău, Dobârlău, Făcău, Făgădău, Fărăgău, Ferăstrău, Fițcău, Gâldău, Gilău, Hagău, Hăjdău, Hărău, Hârlău, Istrău, Lăsău, Lupău, Luguzău, Mărgău, Mățău, Micflălău, Mirăslău, Orbău, Potău, Rarău, Sarasău, Scăpău, Șchiau, Șiclău, Tarcău, Tazlău, Tăgădău, Tălpău, Tămădău, Tislău, Țicău, Tofalău, Ususău, Vărbilău, Zalău, Zăbrătău etc., etc.). Urmate de un determinativ, deci devenind substantive compuse, aceste toponime ar trebui, în chip firesc, să primească articolul hotărât postpus (bunăoară, Ditrăul de Jos, Zalăul Nou, Chișinăul Nou etc., etc.).
Presa din județul Maramureș a abordat recent subiectul care face obiectul prezentei întrebări pe care v-o adresez cu respect, publicând materialul „Analfabetism promovat de autorități – 23 de localități din județul Maramureș utilizează o variantă incorectă a numelui”[1] (12 aprilie 2025, autor Dorin Ștef). În acest material autorul arată, citându-l pe profesorul Ioan Ardeleanu Prucu, că în anul 1968, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a României, denumirea localității Sighet din județul Maramureș a devenit Sighetul Marmației (formă gramatical corectă), iar în anul 1972, la cererea secretariatului Consiliului popular al municipiului, a fost stabilită în lege, fără consultarea Academiei Române, forma populară Sighetu Marmației pe considerentul că „tătă lumea zâce așe!”.
Autorul mai arată că în anul 1973 publicația „Pentru Socialism” a consemnat faptul că mai mulți intelectuali maramureșeni „dovedind preocupări pentru problemele de limbă și interes pentru puritatea acesteia, intransigență în fața unor tendințe izolate de a introduce reforme lingvistice” au decis să-l consulte pe academicianul Iorgu Iordan „asupra modului de scriere a toponimului Sighetul Marmației, cu -l- sau fără -l-”. Profesorul Ioan Ardeleanu Pruncu, aflat în fruntea acestui grup de intelectuali maramureșeni, mărturisea: „Văzând că nu pot convinge, am apelat la o autoritate în materie și l-am determinat pe academicianul Iorgu Iordan, care era și directorul Institutului de Lingvistică al Academiei Române, la cei 85 de ani ai domniei sale, să vină și să ne vorbească despre importanța scrierii corecte a „limbii ce-o vorbim”, dar cine trebuia să audă, n-a auzit”.
„După schimbarea regimului politic (în 1989), noile autorități, alese prin vot democratic, au considerat că Iorgu Iordan nu a avut dreptate atunci când a spus că Sighetul (Marmației) „se scrie cu -l- la sfârșitul cuvântului”. Ba mai mult, au apreciat că regulile Academiei sunt abuzive și nu corespund cu realitatea din teren. Din acest motiv, toate însemnele oficiale ale localităților au fost modificate peste noapte, înscrisurile, cât și inscripțiile de pe clădirile Primăriilor sau indicatoarele rutiere de la periferia localităților. Cu timpul, noua denumire s-a oficializat și a fost preluată și de autoritățile județene, respectiv centrale”, se mai arată în materialul de presă citat.
Profesorul Ioan Ardeleanu Pruncu, citat în material, întreabă legitim: „Cum poți să predai, la ora de gramatică de la clasa a VI-a, declinarea substantivului propriu (compus din două substantive) Sighetu și Marmației și să neglijezi faptul că la cazurile genitiv și dativ ești obligat să scrii: Sighetului Marmației, pentru că este vorba despre un atibut substantival genitival?”.
Cunoaștem că în cadrul Institutului de Filologie Română „Alexandru Philippide” al Academiei Române există un Departament de toponimie care nu doar repertoriază tezaurul toponimic al României și al românilor extrafrontalieri din vecinătate și Balcani, dar poate formula recomandări oficiale adresate autorităților de stat în ceea ce privește normele ortografice și ortoepice în cazul toponimelor din țară, precum și în cazul unor toponime din afara țării care au forme românești consacrate.
Având această problematică în față și pornind de la necesitatea formulării unor inițiative legislative de modificare a Legii nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a României, adresez respectuos Academiei Române, cel mai înalt for științific al țării, solicitarea formulării unui punct de vedere oficial, din perspectiva normelor ortografice și ortoepice ale limbii literare române și a normelor din celălalt stat românesc (Republica Moldova), asupra corectutudinii toponimelor (denumiri de sate, orașe, municipii) care provin de la substantive masculine la numărul singular, cazurile gramaticale nomitaniv și, respectiv, acuzativ și care fac dovada inconsecvenței și lipsei de uniformitate (bunăoară, Sighetul Marmației versus Sighetu Marmației).
Comments are closed