Costache Chertif – Declarație politică – „Statul ucrainean încalcă în mod sistematic drepturile fundamentale ale românilor din regiunea Odesa (Sudul Basarabiei) la educație în limba maternă”

Prezentată de către: Senator Costache CHERTIF

Circumscripţia electorală: nr. 26 Maramureș

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Şedinţa Senatului din: 02.04.2025

Titlul declaraţiei politice: „Statul ucrainean încalcă în mod sistematic drepturile fundamentale ale românilor din regiunea Odesa (Sudul Basarabiei) la educație în limba maternă”.

Domnule președinte, stimați colegi, stimați reprezentanți ai Guvernului Românei,

Ca senator al României îmi ridic astăzi vocea în apărarea românilor din Ucraina, ale căror drepturi fundamentale sunt încălcate zi de zi.

Din păcate, suntem nevoiți să constatăm o contradicție majoră între aspirațiile europene ale Ucrainei și practicile sale discriminatorii împotriva minorităților naționale, în special împotriva minorității române, cea mai numeroasă minoritate non-slavă din țara vecină.

Voi vorbi despre un caz foarte concret. În regiunea Odesa, în 10 sate istorice românești Cartal, Satul Nou, Dumitrești, Manju, Frumușica Veche, Borisăuca, Furatu, Erdec Burnu, Hagi Curda, Babele, școlile sunt ținute ostatice de birocrație și de o politică de moldovenizare forțată, care le neagă copiilor dreptul la educație în limba maternă română.

Românii din Sudul Basarabiei sunt victime ale unei politici de moldovenizare forțată, impusă de autoritățile ucrainene după 1991 și care continuă politica sovietică ruso-ucraineană instituită în 1924, la Harkov, gândită ca formă de fragmentare artificială a națiunii române. Cele 10 comunități a căror problemă o aduc acum în atenție, vorbesc română de secole. Ele sunt obligate în continuare să-și denumească limba „moldovenească” – o manipulare cu scop ideologic, menit să le separe de spațiul cultural românesc.

De peste 4 ani, dosarul nr. 640/8013/21, prin care comunitatea românească cere recunoașterea oficială a limbii române ca limbă de predare, zace nemișcat, adică blocat în instanțele ucrainene de contencios administrativ, în contradictoriu cu Ministerul Educației și Științei de la Kiev, ceea ce constituie o batjocură la adresa statului de drept. Guvernul Ucrainei a adoptat pe 18 octombrie 2023 un proces-verbal (nr. 115) prin care s-ar părea că renunță la sintagma „limba moldovenească”, dar acesta rămâne literă moartă pe hârtie: nici publicat, nici aplicat. Manualele în „limba moldovenească” continuă să fie folosite, iar statutul școlilor nu este actualizat.

Aceasta nu este doar o problemă administrativă – este o încălcare sistemică a drepturilor omului. Prin politica de moldovenizare, Ucraina fragmentează comunitatea română, o izolează de spațiul cultural românesc și încalcă angajamentele internaționale privind protecția minorităților.

Am interpelat în această chestiune Guvernului României și Ministerul Afacerilor Externe, cărora le-am cerut să acționeze prompt și eficient,  pe următoarele direcții:

• Demersuri diplomatice ferme la Kiev, la cel mai înalt nivel, inclusiv la nivel de prim-miniștri și miniștri de externe, pentru presiune politică și soluționarea imediată a dosarului celor 10 școli blocat în instanțele de contencios administrativ de la Kiev.

• Presiuni internaționale prin UE, OSCE și Consiliul Europei – Ucraina nu poate primi sprijin european în timp ce ignoră sau încalcă drepturile minorităților.

• Sprijin material urgent: manuale în limba română, formarea cadrelor didactice și reluarea urgentă a Programului de burse identitare, suspendat nejustificat și inexplicabil anul trecut.

Este de datoria noastră morală, istorică și constituțională să acționăm în sprijinul confraților noștri români din Ucraina.

Domnule prim-ministru Ciolacu, domnule ministru Hurezeanu, România nu poate asista ca spectator indiferent la suferința românilor din Ucraina tratați ca cetățeni de rangul II. Dacă Ucraina dorește sincer integrarea europeană, trebuie să respecte valorile UE, inclusiv drepturile minorităților, începând cu dreptul la identitate.

Vă cer să răspundeți public: Ce ați făcut concret pentru acești români? De ce nu condiționați rezonabil sprijinul imens pe care îl acordați Armatei Ucrainene, refugiaților ucraineni, Guvernului de la Kiev și statului ucrainean în ansamblul său de respectarea drepturilor etnice, culturale și religioase elementare ale românilor din Ucraina? Când veți înceta să fiți complici la politicile asimilaționiste și antiminoritare, de extracție sovietică, ale Ucrainei?