Boris Volosatîi și Stoica Titi – întrebare parlamentară către Guvernul României/ Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării – Construirea și lansarea în spațiu a unui satelit românesc neexperimental.

Adresată: Domnului Nicolae-Ionel CIUCĂ, prim-ministru al Guvernului României

                  Domnului Sebastian-Ioan BURDUJA, ministru Cercetării, Inovării și Digitalizării

De către: Deputat Boris VOLOSATÎI, ales în circumscripția nr. 43 pentru cetățenii români cu domiciliul sau reședința în afara graniţelor ţării

                 Deputat Ciprian-Titi STOICA, ales în circumscripția nr. 37 Timiș

Data: 26/09/2022

Obiectul întrebării: Construirea și lansarea în spațiu a unui satelit românesc neexperimental.

Stimate domnule prim-ministru,

Stimate domnule ministru,

În Uniunea Europeană țările care dețin sateliți artificiali în spațiu sunt, în ordine descrescătoare: Franța (86), Germania (74), Italia (35), Spania (33), Luxemburg (12), Olanda (11), Suedia (11), Danemarca (9), Lituania (8), Polonia (4), Grecia (3), Cehia (3), Bulgaria (3), Portugalia (2), Estonia (2), Slovenia (2), Slovacia (1), Ungaria (1) și Letonia (1).

În afara Uniunii Europene, în zona extinsă de securitate a României, mai dețin sateliți artificiali: Federația Rusă (1523), Marea Britanie (405), Israelul (22), Turcia (15), Arabia Saudită (15), Norvegia (10), Bielorusia (2), Azerbaidjanul (2) și Ucraina (2).

Agenția Spațială Română (ROSA), înființată în 1991, se află în subordinea Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării.

România, țară cu tradiție aerospațială, a reușit să lanseze pe orbită un singur satelit artificial – Goliat, lansat în spațiu, în scop educațional și experimental, la 13 februarie 2012, în primul zbor al rachetei europene Vega. La 2 ianuarie 2015 microsatelitul Goliat a reintrat în atmosferă unde s-a dezintegrat și a ars complet. Potrivit presei, costurile de construcție ale primului microsatelit artificial românesc, suportate de la bugetul de stat, s-au ridicat la 1,5 milioane de lei, echivalentul la zi a 330 de mii de euro, în timp ce satelitul artificial lansat cu aceeași rachetă de către Polonia (PW-Sat) a costat 50 de mii de euro, cel lansat de către Franța (Robusta) a costat 90 de mii de euro, iar cel lansat de Ungaria (MaSat-1) a costat 100 de mii de euro.

Potrivit declarațiilor făcute presei de către președintele ROSA, dr. Marius-Ioan Piso, investițiile în domeniul construcției și lansării pe orbită a sateliților artificiali normali reprezintă un business dintre cele mai profitabile, însemnând pe plan internațional 230-240 de miliarde de dolari pe lună, orice investiție returnându-se de 10-20 de ori în 5-7 ani de la lansare.

În această situație, constatăm că România nu dispune de niciun satelit artificial adevărat, pentru scopuri civile și militare/de securitate.

La 13 ianuarie 2022 a fost lansat în spațiu un nou satelit artificial ucrainean – Sich-2-30 – având greutatea de 210 kilograme și capacitatea să monitorizeze, de la o altitudine de 525 de kilometri, bazinele acvatice, solul, resursele silvice, construcțiile urbanistice, să fixeze consecințele calamităților naturale și deplasările de tehnică militară, de trupe și nave maritime ale oricărui stat agresor. Costurile totale de fabricație ale satelitului ucrainean Sich-2-30 s-au ridicat la 250 de milioane de dolari SUA. Până în 2025, cu toate dificultățile create de război, Ucraina planifică să lanseze în spațiu alți 7 sateliți artificiali, în condițiile în care țara vecină are un Produs Intern Brut de circa două ori mai mic decât Produsul Intern Brut al României.

Având în vedere cele prezentate mai sus, vă rugăm respectuos să ne transmiteți:

1. Un punct de vedere oficial privind necesitatea și oportunitatea fabricării și lansării în spațiu a unui satelit românesc neexperimental pentru scopuri civile, comerciale, guvernamentale și militare/de securitate.

2. Dacă Guvernul României va prevedea în Legea Bugetului de stat pe anul 2023 alocarea de fonduri necesare fabricării și lansării în spațiu a unui satelit românesc neexperimental.

3. Care sunt în prezent costurile anuale estimative totale ale serviciilor prin satelit la care apelează companiile și alte entități private sau de stat din România (domenii: radiodifuzine, televiziune, telefonie, meteorologie, agricultură și cadastru, geologie, silvicultură, ecologie, navigație, apărare, securitate etc.) și căror state/organisme le aparțin sau sub autoritatea căror state/organisme sunt puși sateliții la care apelează aceste companii și entități din țara noastră.

4. Care ar putea fi impactul economic și financiar sau de alt ordin al deținerii de către România a unui satelit artificial propriu și în câți ani s-ar putea recupera fondurile investite în fabricarea și lansarea acestuia.