CĂTRE,
BIROUL PERMANENT AL SENATULUI
În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă „Lege pentru instituirea Zilei Naționale a Țăranului Român”spre dezbatere și adoptare.
În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului, să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.
De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita, avizul Consiliului Legislativ și avizul Consiliului Economic și Social.
INIȚIATOR:
Senator Gheorghe-Adrian CĂTANĂ ___________________
EXPUNERE DE MOTIVE
Astfel cum este îndeobște cunoscut, România își are rădăcinile în tradiția sa țărănească, evoluând ulterior către urbanism și apogeul marilor orașe.
Lucian Blaga, erudit, ilustru filosof și om politic, mărturisea „că veşnicia s-a născut la sat./ Aici orice gând e mai încet,/ şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,/ ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,/ ci adânc în pământ undeva…”. Un adevăr despre care, astăzi, se pare că politicienii și generațiile actuale ale societății românești, deopotrivă, au uitat.
În contextul evoluției societății umane, istoria cunoaște trei revoluții definitorii: agrară, industrială și informatică.
Din punct de vedere al importanței pentru umanitate, agricultura se conturează ca una dintre cele mai vechi ocupații ale omului, ocazie cu care țăranul a devenit purtătorul poverii existenței comunității, contribuind decisiv la supraviețuirea acesteia, prin muncă asiduă.
Însuși geniul literaturii române, Mihai Eminescu, spunea despre țărani: „…e poate singura chestiune în care am scris cu toată patima de care e capabilă inima noastră, cu toată durerea și cu toată mila, pe care ne-o inspiră tocmai țăranul, acest mic și adevărat popor românesc. El, căruia nu-i dăm nimic, dar pe al cărui spate trăim cu toții, în schimb, păstrează prin limbă și datini unitatea noastră națională.”
Trebuie amintit că țăranii s-au aflat în mare dificultate din cauza conflictelor în care România a fost implicată (cum ar fi Războiul de independență din perioada 1877-1878 și cele două conflicte mondiale), ocazie cu care ei au avut o dublă contribuție la supraviețuirea neamului românesc, apărând, pe de o parte, țara, iar, pe de altă parte, hrănind populația cu produsele muncii lor, roadele pământului.
Dată fiind veșnica lor implicare, țăranii români au avut și încă au o prezență vitală în conștiința colectivă, fixându-se cu adânci rădăcini în spiritualitatea și cultura națională.
Totodată, numeroși savanți eminenți, coloane ale societății, au provenit din mediul rural. Cu titlu de exemplu, comuna Săliște a dat țării nu mai puțin de 6 academicieni.
În același sens, edificatoare sunt și monografiile localităților Peștișani și Brădiceni, care confirmă bogăția de personalități de valoare, printre care se distinge genialul Brâncuși.
Țăranii au fost adevărați precursori în domenii variate precum literatura, arhitectura și arta picturală, cu toate că unii dintre ei nu aveau abilități de scriere sau lectură.
După instaurarea regimului comunist, după cum este bine cunoscut, noua conducere a României a procedat la distrugerea elitelor intelectuale și la persecutarea celor considerați chiaburi.
Cu toate acestea, deși țăranii au avut un rol central în istoria românească, societatea a uitat faptul că și aceștia au fost victime ale odioasei dictaturi, ceea ce a condus la dispariția acestei clase fundamentale pentru România.
Exproprierile și strămutările au afectat comunități întregi, iar țăranii au fost nevoiți, de multe ori, să se mute în alte comunități decât cele natale și să își schimbe îndeletnicirile, cu consecințe nefaste asupra tradițiilor noastre populare.
După Revoluția din 1989 și tranziția la o societate liberă, țăranii nu au simțit îmbunătățiri în ceea ce privește traiul, măsurile fiind luate prea târziu de noul stat democratic.
Astfel, țăranii cărora le-a fost restituit dreptul de proprietate asupra terenurilor colectivizate au constatat că, din cauza trecerii timpului și a schimbărilor prin care a trecut societatea românească (inclusiv industrializarea forțată a acesteia), terenurile lor fie nu mai existau (existând construcții pe acestea), fiindu-le atribuite loturi în alte locuri și de o altă calitate, fie și-au pierdut calitățile urmare a utilizării neadecvate a acestora, fie au o suprafață mult mai mică, din cauza limitărilor legale stabilite de legile de reconstituire a dreptului de proprietate (care, oricum, nu au avut un caracter clar, precis și previzibil, fiind deseori modificate de-a lungul timpului).
De asemenea, urmare a celor menționate mai sus, dar și din cauza modului în care societatea românească a adoptat capitalismul și a oportunităților mai bune din orașele țării sau chiar din străinătate, a existat un exod masiv al tinerilor și adulților care au căutat un trai mai bun în altă parte, ceea ce a accelerat depopularea satelor și a accentuat criza de identitate a țăranului.
Așadar, ca o minimă reparație istorică a statutului țăranului, contribuitor la formarea identității naționale și la dezvoltarea patrimoniului cultural și spiritual al țării, apreciem că este necesară omagierea acestuia, conștientizarea suferințelor prin care a trecut fiind un pas mic în direcția restabilirii rolului central de odinioară, motiv pentru care solicităm adoptarea prezentei propuneri legislative.
INIȚIATOR:
Senator Gheorghe-Adrian CĂTANĂ ___________________
LEGE pentru instituirea Zilei Naționale a Țăranului Român
Parlamentul României adoptă prezenta lege
Art. 1
Se instituie a doua duminică a lunii octombrie ca Ziua Națională a Țăranului Român.
Art. 2
(1) Parlamentul, Administrația Prezidențială, Guvernul, autoritățile administrației publice locale, precum și instituțiile publice aflate în subordinea sau coordonarea acestora, organizează sau sprijină logistic și material manifestările culturale, artistice sau educaționale dedicate zilei naționale prevăzute la art. 1.
(2) Autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și instituțiile aflate în subordinea sau coordonarea acestora, alocă fonduri din bugetele proprii în vederea organizării și derulării în bune condiții a manifestărilor prevăzute la alin. (1), în limita alocărilor bugetare aprobate.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.
Nu există răspunsuri