Adrian Axinia – întrebare către Ministerul Muncii și Solidarității Sociale – Clarificări despre angajații companiilor de ridesharing din România

Adresată: Doamna Simona BUCURA-OPRESCU, Ministrul Muncii și Solidarităţii
Sociale
De către: Domnul Adrian-George AXINIA, deputat în circumscripția electorală
nr.31, Prahova
Obiectul întrebării: Clarificări despre angajații companiilor de ridesharing din România

Stimată doamnă ministru,
Odată cu apariția «Transportului alternativ», pe care îl consider legiferat în mod nelegal prin Legea 204/2019 de aprobare a Ordonanței de Urgență nr. 49/25.06.2019, a cărei Notă de Fundamentare este lipsită de orice logică juridică, de argumente concrete și de soluții eficiente, Guvernul României a impus o nouă normă de lege, distinctă față de cea existentă, dar care operează pe același segment economic și de servicii al societății românești, respectiv operatorii economici care desfășoară activitatea de transport al persoanelor în regim de taxi. Practic, actul este o ordonanță anticoncurențială, care legiferează, în fapt, «transportul alternativ» în mod preferențial și în dauna activității de taximetrie la nivel național și care, în final, va conduce la intrarea în colaps a activității de taximetrie și la pierderea a zeci de mii de locuri de muncă la nivelul întregii țări.
Prin urmare, stimată doamnă ministru, vă rog să îmi răspundeți, punctual, următoarelor întrebări:

1. Câte controale au fost efectuate în ultimii patru ani de către inspectorii din cadrul ITM-urilor teritoriale la partenerii firmelor de ridesharing din România, defalcat, pe fiecare județ în parte, și câți șoferi au fost depistați lucrând fără forme legale? Câte sancțiuni au fost aplicate – amenzi și avertismente – și care este cuantumul lor?
2. Aveți în vedere Sesizarea Curții Constituționale pentru neconstituționalitatea actului normativ emis în contextul în care în România exista deja o lege, respectiv 38/2003, care reglementează serviciul de utilitate publică de transport, sector de activitate în care se încadrează de drept, conform aprecierii
   Curții Europene de Justiție și serviciul de „Transport alternativ”?
3. Când veți includere acestor servicii alternative în politica comună a transporturilor din România, așa cum corect apreciază Curtea Europeană de Justiție, respectiv Legea 38/2003 cu toate modificările și completările ulterioare?
4. Având în vedere că ANAF a identificat ”elemente de risc fiscal” în ceea ce privește serviciile de transport alternativ, conform documentului atașat, care sunt măsurile pe care le veți lua pentru a diminua și elimina acest risc fiscal?