Susținută de către doamna senator: Niculina STELEA
Circumscripția electorală: nr. 42, București
Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor – A.U.R
Titlul declarației politice: Proiectul metroului către Aeroportul Otopeni riscă să se blocheze definitiv
Domnule Președinte,
Doamnelor și domnilor senatori,
Prin această declarație politică, vreau să atrag atenția asupra întârzierilor inacceptabile în implementarea proiectului de metrou M6 către Aeroportul „Henri Coandă” din Otopeni. Traficul a devenit un coșmar în tot nordul Capitalei, asta în timp ce utilajele șomează și pe șantier domnește o liniște bucolică.
La semnarea, în 2022, a contractului pentru Secțiunea 1 (1 Mai – Băneasa / Stația Tokyo), termenul stabilit pentru finalizare era 2026. La semnarea contractului de execuție pentru Secțiunea 2 (Tokyo – Aeroport Otopeni), termenul de finalizare era 2027. În acest moment, a devenit clar că aceste iluzii au fost spulberate. Mai rău, din analizele prezentate în spațiul public, scenariul cel mai optimist pentru acest proiect important de infrastructură este ca el să fie operațional la sfârșitul anului 2032. Adică să depășească în cea mai bună variantă șase ani peste termenele asumate inițial. Chiar și pentru un stat eșuat, așa cum plastic spunea fostul Președinte Iohannis, o asemenea abatere este absolut inacceptabilă.
Problema și mai mare ține de faptul că, din câte se pare, lucrările urmează să fie de-a dreptul congelate. Adică sfârșitul lui 2032 să fie noua iluzie, lucrurile urmând să fie împinse și mai departe de atât. Asta pentru că, în acest moment, nu există o sursă certă de finanțare. Inițial, a fost cuprinsă o cofinanțare pentru Secțiunea 1 pe Programul Operațional Infrastructura Mare (POIM), dar aceasta este infimă față de costuri. Practic, se lucrează în dorul lelii tocmai pentru că și constructorii știu că s-ar putea să nu-și ia prea curând banii.
Realitatea este că guvernanții nu au alocat fondurile necesare și că așteaptă o minune pentru a prinde proiectul în cadrul financiar multi-anual 2028 – 2032. „Buba” cea mare ține însă de faptul că asta înseamnă încă măcar doi ani de umblat printr-un deșert al blocajelor câtă vreme nu știm cum va arăta viitorul Buget al UE. Mai ales că nu există un acord pe modul în care se vor împărți fondurile, fiind destul de evident că Bruxelles-ul își dorește tăierea finanțărilor pentru infrastructură în detrimentul unor proiecte de stimulare economică, energetice, de apărare sau de mediu. Ca să nu mai vorbim de planul condiționării fondurilor europene de așa-zise reforme pe modelul PNRR.
Metroul care trebuia să rezolve o mare problemă de trafic din nordul Capitalei s-a transformat într-un veritabil coșmar și pare că, de la nivelul Ministerului Transporturilor, nu este nimeni dispus să ia taurul de coarne și să rezolve finanțarea sau măcar să spună clar care este situația de acolo.
Bucureștiul întreg este blocat de șantiere care s-au deschis cu multă pompă ca exerciții de PR care transformă traversarea Capitalei într-un coșmar. Se lucrează puțin, se lucrează întârziat, nimeni de la nivel administrativ nu își asumă nimic. Toată lumea ridică din umeri și se găsesc vinovați aproape exclusiv în rândurile bucureștenilor plătitori de taxe și impozite care au mașini sau care își doresc să facă business în acest oraș.
În încheierea discursului meu, îi solicit public noului ministru al Transporturilor și Infrastructurii, domnului Ovidiu Popa, să vină în fața Parlamentului și să prezinte public și documentat situația reală a implementării proiectului de infrastructură extinderea magistrală M6 (1 mai – Aeroport Otopeni). Este un minimum gest de decență pe care poate să-l facă în raport cu bucureștenii și ilfovenii cărora li se fură zile, săptămâni și luni din viață din cauza acestor întârzieri nejustificate.
