Potrivit Constituției, România este un stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil.
Situația, de fapt, pare să confirme contrariul. Actualul Parlament și Guvern lucrează pentru entități al căror interes nu corespunde cu cel al societății românești, în ansamblu, iar reprezentanții unei etnii au pretenții nejustificate istoric.
Aderarea României la Uniunea Europeană a avut un impact major asupra societății românești. Suportul populației a fost foarte ridicat, pentru că aceasta percepea integrarea în blocul vest-european ca pe repararea unei mari nedreptăţi istorice făcută românilor, menită să ne rezolve problema prosperității și a dezvoltarii la noi standarde.
Privind retrospectiv, preluarea de către capitalul străin a sectoarelor de interes ale României a însemnat, din păcate, transformarea țări noastre în colonie.
Pandemia a scos la iveală obediența României față de Uniunea Europeană, dar și dubla măsură de lucru între statele uniunii, după ce muncitori români au fost angajați și transportați în Germania, atunci când toate statele europene au fost practic închise.
Dezorganizarea controlului și disoluția aparatului de ordine publică a reprezentat, alături de căderea economiei și de diminuarea suportului social pentru cei în dificultate, un factor cu o contribuție masivă la sărăcirea populației și la migrarea accelerată, în valuri, a forței de muncă.
Paradoxal, s-a creat și există un război români contra români. Astfel, românii care au rămas în țară sunt considerați slugile capitalului străin care acționează în România și își desconsideră obligațiile, iar cei care au migrat spre vest sunt considerați sclavi pe plantațiile de căpșuni și sparanghel. Acest fenomen nu poate fi explicat prin tradiţie, mentalitate, sau presupusa natură a românilor, ci prin contextul social actual care l-a produs și care plasează responsabilitatea pe sistemul nostru de guvernare.
Patriotismul – componenta fundamentală a conștinței naționale a fost șters din vocabularul și din istoriografia românească post-decembristă și are implicații majore asupra angajării forțelor din sistemul de apărare a patriei.
Educația, care are și a avut roluri multiple pentru individ și pentru societate, prezintă o polarizare accentuată privind accesul tinerilor.
Dacă participarea la formele universitare de educație a crescut rapid în ultimii ani, participarea la formele preuniversitare a scăzut. Sistemul de educaţie perpetuează diferenţe enorme între rural şi urban, sau între urbanul sărac şi cel bogat, cu consecinţe multiple pentru români şi nu în ultimul rând pentru economia României.
Există situații, din păcate frecvente, de neînscriere în sistemul școlar, de abandon înainte de finalizarea studiilor primare și gimnaziale. Învățământul vocațional este insuficient dezvoltat și lipsit de o orientare clară.
Întrebarea legitimă față de această situație este dacă actualul Guvern acceptă să fie, în continuare, un veritabil asasin economic pentru țară sau va ieși din acest statut și va adopta măsuri benefice de salvare economico-sociale?
Comments are closed