Doamnelor și domnilor deputați,
Vin, astăzi, în fața dumneavoastră pentru a semnala un nou eșec în implementarea Planului Național de Redresare și Reziliență — un eșec care nu se măsoară doar în milioane de euro pierdute, ci în căldura și în banii pe care îi vor plăti în plus, la iarnă, familiile racordate la sistemele de termoficare din România – este vorba despre Jalonul 134 din PNRR care prevede construirea a două centrale de cogenerare de înaltă eficiență pe gaz, la Constanța și la Arad, cu o capacitate totală de aproape 155 de megawați și un buget de 86 de milioane de euro. Termenul asumat de statul român: trimestrul al doilea al acestui an. Adică acum. Iar starea reală a proiectului, conform monitorizării independente a PNRR, este una singură: în întârziere.
Centrala de la Constanța mai are șanse să fie gata la timp. Cea de la Arad, în schimb, înregistrează întârzieri îngrijorătoare chiar la instalarea echipamentelor tehnice — etapa fără de care nicio centrală nu pornește. Și cum acest jalon este unul singur, pentru ambele centrale, întârzierea de la Arad pune în pericol întregul obiectiv.
Iar consecința este una pe care o cunoaștem deja prea bine: o penalizare de 64 de milioane de euro, la un buget de 86 de milioane. Cu alte cuvinte, riscăm să pierdem fonduri europene echivalente cu aproape trei sferturi din valoarea investiției. Trei sferturi dintr-un proiect, pierdute nu pentru că ar fi fost prost gândit, ci pentru că nu a fost dus la capăt la timp.
Vreau să fim foarte clari ce înseamnă această cifră: 64 de milioane de euro sunt bani care ar fi putut moderniza spitale, ar fi putut dota școli, ar fi putut repara drumuri. Sunt bani pe care îi pierdem din simplă incapacitate administrativă.
Și nu este un caz izolat, pare a fi un tipar, pentru că avem capacități de stocare a energiei rămase la 1% grad de implementare, avem spitale care abia se mai încadrează în termene, după ce lista a fost tăiată de la 49 la 8, avem ateliere de practică pentru elevii din învățământul profesional cu termenul depășit. De fiecare dată aceeași poveste: fonduri europene obținute cu greu, blocate apoi de birocrație, de lipsa de coordonare și de absența unei minime răspunderi.
Cogenerarea de înaltă eficiență nu este un moft tehnic, este exact soluția de care au nevoie orașele noastre pentru a furniza căldură la costuri predictibile, într-un moment în care sisteme întregi de termoficare se prăbușesc financiar sub povara datoriilor și a certificatelor de carbon, iar întârzierea acestor centrale înseamnă, în limbaj simplu, factura mai mare la căldură pentru cetățean și aerul mai poluat pentru orașul lui.
De aceea solicit public Ministerului Energiei și Guvernului să răspundă, fără limbaj de lemn, la întrebări simple: care este, astăzi, stadiul real al fiecărei centrale? Care este cauza concretă a blocajului de la Arad și cine răspunde pentru el? S-a cerut sau nu o reeșalonare a termenului către Comisia Europeană? Și, mai presus de toate: ce plan de urgență există pentru a salva acești bani, înainte ca penalizarea să devină ireversibilă?
Cetățenii acestei țări nu ne-au trimis aici ca să administrăm eșecuri și să numărăm penalizări. Ne-au trimis ca să ducem lucrurile la capăt! Iar PNRR nu este banul niciunui guvern — este banul românilor, și fiecare milion pierdut din el este o promisiune încălcată față de ei!
Comments are closed