De către: Senator Dr. Andrei Emil DÎRLĂU

Circumscripția electorală: 1 Alba

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Titlul declarației politice: Poziția d-lui Luca Niculescu privind dreptul de veto în Consiliul UE

Pe 22 iunie 2026 am participat la audierea în Comisiile reunite de Politică Externă din Parlamentul României a d-lui Luca Niculescu, ministrul desemnat atunci în guvernul Veștea pentru portofoliul Afacerilor Externe. L-am întrebat cum se poziționează față de scrisoarea semnată de d-na Oana Țoiu, actualul ministru de externe, alături de alte câteva state membre UE, în care cere abolirea dreptului de veto al Statelor Membre în Consiliul Uniunii Europene, respectiv eliminarea votului în unanimitate și înlocuirea lui cu votul cu majoritate calificată.

Din păcate, dl. Luca Niculescu și-a exprimat atunci susținerea clară a renunțării voluntare la dreptul de veto de către România.

Las la o parte faptul că dl. Luca Niculescu a evitat să răspundă pe larg când l-am întrebat cum se poziționează față de Pactul European pentru Migrație – o altă chestiune sensibilă, spunând doar că îl susține.

Mă rezum să explic aici chestiunea dreptului de veto. Ea poate părea irelevantă, pur tehnică, dar nu este. Dimpotrivă.

Suprimarea principiului unanimității consensuale în Consiliu ar fi un lucru grav. Ea ar apropia mult statele membre UE de o abolire de facto a propriei suveranități.

Dreptul de veto este principalul și unul dintre puținele instrumente rămase încă la dispoziția Statelor Membre UE pentru a-și exprima cu mai mare eficacitate opoziția la acele politici ale Uniunii care le-ar încălca grav suveranitatea și interesul național. Eliminarea acestui drept ar lăsa statele membre, mai ales cele mai mici ca putere economică din centrul și estul Europei, dar nu numai, la cheremul câtorva puteri europene care și-ar putea impune voința în detrimentul altor state.

Acum dl. Luca Niculescu este premier desemnat al României. Nu am nimic personal cu domnia sa, dar sper să nu ajungem în situația de a vedea România susținând activ demersul unora de a aboli dreptul de veto în Consiliu.

Acum trei ani Parlamentul European a adoptat o poziție vizând modificarea Tratatelor UE pentru a elimina principiul consensului, respectiv al votului în unanimitate în Consiliul UE. Dacă euro-parlamentarii din Renew Europe și PPE au considerat utilă abolirea acestui drept, alte grupări politice precum Conservatorii Europeni (ECR, din care și partidul AUR face parte) consideră că el ar duce la suprimarea suveranității statelor membre UE și ar fi încă un pas spre inacceptabila transformare a ei într-o Federație.

Modificările propuse atunci de Parlamentul European erau: eliminarea votului în unanimitate (sub pretextul unei acțiuni mai rapide și eficiente), competențe transferate către instituțiile europene privind educația și sănătatea, simplificarea procedurii prin care să se poată sancționa statele ce nu respectă anumite norme ale UE. Și ultima propunere ar fi deosebit de periculoasă, căci ar facilita pedepsirea (de pildă prin penalizări financiare) a unor state membre care nu ar accepta politici contrare propriului interes, fie ele marcate de tendințe ideologice „progresiste”, fie de orice altă natură.

Anul acesta ministrul de externe german Johann Wadephul spunea: „Ar trebui să abolim principiul unanimității în politica externă și de securitate UE până la încheierea actualei perioade legislative, încât să putem acționa internațional”, susținând cu fervoare principiul majorității calificate.

Majoritatea calificată presupune îndeplinirea simultană a două condiții: să voteze la fel minim 55% din statele membre (15 din 27) reprezentând 65% din populația UE.

Unanimitatea ce deranjează neomarxismul bruxelez și elitele eurocratice se aplică unor domenii precum politica externă și de securitate UE, acordarea de noi drepturi cetățenilor UE, extinderea Uniunii, finanțele Uniunii și impozitarea, justiția, afacerile interne, protecția socială.

Ursula von der Leyen a spus și ea tranșant: „Trecerea la votul cu majoritate calificată în politica externă este o modalitate de a evita blocajele sistemice”.

Nu putem fi de acord. Pierzând dreptul de veto, un Stat Membru ca România ar pierde dreptul de a bloca în Consiliul European o propunere care i-ar leza serios interesul național. A nu fi de acord cu o asemenea pierdere nu înseamnă a avea o poziție anti-europeană, ci a avea una pro-europeană în sensul unei Europe a Națiunilor, așa cum au dorit părinții fondatori ai Comunității Europene și cum ea a funcționat cu succes multe decenii după ce a fost creată după al doilea război mondial pentru a asigura pacea pe continent. A nu dori transformarea UE în Statele Unite ale Europei înseamnă a fi pro-european în spiritul unei Uniuni de State Membre care să-și păstreze o bună măsură de suveranitate, identitate și decizie proprie întru salvgardarea interesului național.

Este deja foarte grav că doamna Oana Țoiu a angajat România, fără mandat, într-o direcție contrară interesului național, putând duce la abolirea brumei de suveranitate ce ne-a mai rămas. Senatul României a adoptat deja o hotărâre ce condamnă acest demers întreprins fără niciun mandat de d-na Țoiu. Dar mai mult, doamna Țoiu mai și minte. Minte printre dinți, through her teeth, cum zic englezii, deformând realitatea și dezinformând națiunea. Doamna Țoiu minte fără a clipi spunând că nu există niciun risc ca România să piardă dreptul de veto în Consiliu.

Asta deoarece votul în unanimitate este înscris în Tratatele UE și tratatele sunt greu de modificat, deci n-ar exista niciun pericol să pierdem acest drept.

Numai că doamna Țoiu omite să spună că totuși da, există posibilitatea ca votul unanim să fie înlocuit cu majoritatea calificată în Consiliu fără modificarea tratatelor. Concret, asta se poate face în baza așa-numitelor clauze de tip pasarelă, care permit această schimbare majoră fără a fi necesară modificarea Tratatelor.

Veți spune că poate doamna Țoiu nu știa, că n-a auzit de aceste clauze și că este de bună credință. Că singura „pasarelă” de care a auzit e cea care s-a rupt recent în orașul său natal, Călărași. Numai că ignoranța, adică incompetența, la acest nivel e la fel de gravă ca minciuna.

Minciuna nu e doar imorală. În acest caz ea poate fi și ilegală, având conotații penale întrucât poate periclita suveranitatea statului român.

Oricum, fie că minte, fie că e incompetentă, doamna Țoiu este în culpă gravă și, dacă n-ar fi fost deja demisă odată cu întregul guvern, ar trebui să i se ceară demisia. Așadar, fie minciună, fie incompetență, doamna Țoiu trebuie să plece urgent de la Ministerul de Externe, înainte de a mai comite alte gafe și chiar acte de trădare națională.

Din păcate, dl. Luca Niculescu afirmă că dorește să continue aceeași linie a unei ideologii globaliste, antinaționale, antiromânești și antidemocratice – dreptul de veto fiind o expresie a democrației în cadrul Uniunii Europene, unde toate statele membre au același drept de a spune „nu” dacă interesele lor o cer. Dl. Niculescu o spune explicit, iar audierile din comisiile parlamentare sunt înregistrate video.

Îi solicit deci d-lui Luca Niculescu să declare public ce poziție are privind dreptul de veto în Consiliu și respectiv privind demersurile întreprinse până acum de România în acest sens.