Iau cuvântul, astăzi, despre cea mai mare achiziție militară pe care România a aprobat-o prin programul european SAFE — un contract de proporții, cu bani publici, care ridică întrebări serioase la care guvernanții datorează cetățenilor răspunsuri clare – este vorba despre achiziția a 232 de blindate de luptă Lynx de la compania germană Rheinmetall, pentru aproape 2,6 miliarde de euro — adică peste 11 milioane de euro per vehicul. Iar acesta nu este decât vârful: din cele 8,33 miliarde de euro aprobate pe SAFE, programe de aproape 5,7 miliarde de euro — peste două treimi din întreaga finanțare — merg către una și aceeași companie străină. O concentrare uriașă de fonduri publice într-o singură mână, care, cel puțin, obligă la transparență totală.
Și sunt trei lucruri, stimați colegi, care nu se pot trece cu vederea.
Primul: prețul a crescut. Față de estimarea inițială, valoarea programului a urcat cu aproximativ 330 de milioane de euro — o creștere de 12% pentru același număr de vehicule. Ministerul invocă suplimentarea cu rachete antitanc Spike și susține că prețul nostru ar fi sub media pieței. Poate că este adevărat. Dar afirmația aceasta trebuie dovedită cu cifre, nu enunțată, atunci când vorbim de sute de milioane de euro din banii românilor.
Al doilea: beneficiul pentru industria românească este mult mai mic decât ni s-a spus. Contractul a fost prezentat ca o investiție în producția națională, însă gradul real de localizare este de doar 40%. Motivul? Turela — partea care valorează aproape jumătate din vehicul — nu se produce în România, ci în afara țării. Cu alte cuvinte, componenta cu cea mai mare valoare adăugată, tehnologia cea mai avansată și profitul cel mai consistent rămân la furnizorul german. Noi rămânem, în bună parte, cu asamblarea.
Și al treilea: dependența strategică. Prin această achiziție, România devine cel mai mare operator de blindate Lynx din lume, în condițiile în care astăzi doar Ungaria și Ucraina operează astfel de vehicule. Să angajezi miliarde de euro într-o platformă cu o bază internațională încă restrânsă este o decizie care trebuie fundamentată riguros — pe interoperabilitate, pe mentenanță și pe costurile reale pe tot ciclul de viață, nu doar pe prețul de achiziție.
Stimați colegi, nu spun astăzi că această achiziție nu trebuie făcută. Spun că o cheltuială de această amploare, din bani publici și din finanțare europeană, nu poate fi aprobată pe încredere și pe comunicate de presă. Cer Ministerului Apărării Naționale să prezinte, transparent și documentat: fundamentarea exactă a creșterii de preț, comparațiile reale cu prețurile plătite de alte state, garanțiile ferme privind cei 40% de localizare și locurile de muncă create în România, precum și analiza de risc care a stat la baza concentrării a două treimi din pachetul SAFE la un singur furnizor.
România are nevoie să se înarmeze — dar are nevoie și de o industrie de apărare proprie, puternică, și de contracte negociate în interesul cetățenilor săi, nu doar al furnizorilor străini. Aceasta este datoria pe care o avem față de cei care plătesc, până la urmă, fiecare blindat: contribuabilii români!
Comments are closed