Prezentată de către: senatorul Costache CHERTIF
Circumscripţia electorală: nr. 26 Maramureș
Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Titlul declaraţiei politice: „De drag de Attila, un ministru UDMR, în complicitate cu Budapesta, atentează la patrimoniul național, încercând să ducă în Ungaria Tezaurul Cloșca cu Puii de Aur de la Pietroasa, în timp ce Ungaria are obligații restante de restituire către România a valorilor culturale românești vizate de Tratatul de la Trianon”.
Domnule președinte al Senatului, stimați colegi,
Ministrul maghiar al Culturii române, András István Demeter, a decis să nu-i mai prelungească mandatul arheologului Ovidiu Țentea în fruntea Muzeului Național de Istorie al României după ce acesta a refuzat să aprobe exportul în Ungaria a Tezaurului „Cloșca cu puii de aur” de la Pietroasa pentru a expoziția „Attila Hunul, mit sau realitate”. Un refuz motivat profesional, responsabil și patriotic. Un refuz care, în orice stat normal, ar fi trebuit să fie apreciat, nu sancționat.
Presa națională de investigații a prezentat decizia ministrului udemerist drept o execuție administrativă cu miză politică, motivată de criterii extraprofesionale și de presiuni externe obscure, menită să elimine ultimul obstacol din calea scoaterii din România a unei piese de patrimoniu cu valoare inestimabilă.
Întrebarea care se ridică este una fundamentală și neliniștitoare. Cine ne garantează că această piesă va mai reveni vreodată în România?
Avem deja precedente. Cazul coifului dacic de la Coțofenești, dispărut în mod suspect în Olanda, planează ca o umbră grea asupra oricărei decizii de acest tip. Statul român a dovedit, din păcate, că este adesea incapabil să-și apere patrimoniul, iar lecțiile trecutului recent par a fi complet ignorate de ministrul maghiar al culturii noastre.
În acest context, se impune o întrebare de bun-simț, pe care o adresez public Ministerului Culturii:
de ce nu sunt trimise în străinătate copii fidele, replici sau reconstrucții științifice ale acestor piese de valoare inestimabilă? De ce trebuie să plece în Ungaria, la o banală expoziție despre hunul Attila, originalele, expunându-le riscului de furt, deteriorare sau nerecuperare definitivă? Marile muzee ale lumii folosesc replici atunci când miza este prea mare. Numai în România pare să existe o grabă suspectă a celor de la UDMR de a duce în Ungaria exact ceea ce este mai valoros, mai emblematic și irepetabil pentru istoria poporului român.
Atunci când un ministru udemerist ne vorbește despre Ungaria ca partener cultural sau destinație pentru Tezaurul de la Pietroasa, nu putem ignora contextul istoric și juridic. La 4 iunie 1920 a fost semnat Tratatul de Pace de la Trianon, între Puterile Aliate și Asociate (16 state învingătoare, printre care și România) și Ungaria, stat stat învins în Primul Război Mondial. Acest tratat conține obligații clare privind restituirea tuturor actelor, documentelor, obiectelor antice și de artă, precum și a materialelor științifice și bibliografice ridicate din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș sau care au legătură directă cu aceste regiuni ale României.
Din câte cunoaștem cu toții, Ungaria nu și-a îndeplinit nici până astăzi aceste obligații. Tezaure întregi de documente istorice românești, de artefacte antice și obiecte de artă se află încă în arhivele, bibliotecile și muzeele statului ungar, fără a fi restituite.
În acest context, este nu doar imprudent, ci și iresponsabil să discutăm despre transferuri de patrimoniu românesc fără garanții absolute, fără reciprocitate și fără rezolvarea obligațiilor istorice restante.
În fața acestor fapte, cer public și explicit demisia ministrului maghiar al Culturii române pentru subminarea protecției patrimoniului național, politizarea brutală a conducerii Muzeului Național de Istorie a României, expunerea deliberată a Tezaurului României unui risc major de nerecuperare și lipsa de transparență și de loialitate față de interesul nostru național.
Dacă acest ministru nu demisionează, atunci este de datoria Parlamentului să acționeze. Istoria nu va ierta un stat care își pierde tezaurul nu prin război, ci prin complicitate politică.
„Cloșca cu puii de aur” nu poate părăsi România, pe urmele Coifului dacic de la Coțofenești! Istoria nu ne va ierta dacă, din lașitate sau complicitate, vom permite ca tezaurul României să fie pierdut încă o dată.
Comments are closed