Adresată de către Domnul Senator: SANDU Mircea – Ionuţ
Circumscripția electorală: Nr. 20, Gorj
Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)
Titlul declaraţiei politice: Modul în care a fost instalat Guvernul Bolojan arată un dispreţ profund faţă de democraţie, Parlament şi cetăţeni
Stimaţi colegi,
La începutul acestei săptămâni, am asistat la scrierea unei noi pagini ruşinoase în istoria Parlamentului României. Cu votul colegilor partidelor vechi, i-am lăsat pe Bolojan, Grindeanu, Kelemen şi Fritz să-şi bată joc de instituţia fundamentală a democraţiei româneşti. Luni, la ora 10, s-a semnat protocolul coaliţiei de guvernare format din partidele care ne-au îngropat şi, până seara, Executivul era deja instalat în funcţie. N-a fost timp de audierea corespunzătoare a miniştrilor sau măcar de a citi cineva în mod serios programul de guvernare, care este esenţial inclusiv în arhitectura descrisă de Constituţia României. S-a trecut, pur şi simplu, cu şenilele peste Legislativ, audierile au fost un teatru de păpuşi, iar procedurile au fost o butaforie.
Toate aceste lucruri s-au întâmplat cu largul concurs al parlamentarilor Puterii, care au acceptat ei înşişi această formă de lipsă de respect. Ca nişte oiţe scoase sau băgate în ţarc la ordin, au ridicat mânuţa când li s-a spus. Pe cale de consecinţă, şi ei se fac vinovaţi de această falsificare a proceselor fireşti dintr-o democraţie funcţională. Ne uităm cu toţii cu ochii holbaţi de mirare când, prin Congresul SUA, diverşi mahări de la instituţii sau corporaţii cu turn-over-ul de câteva ori cât PIB-ul României tremură când sunt chemaţi la câte o comisie. Dar când avem şi noi şansa să punem nişte întrebări, să discutăm teme importante pentru România, se pune placa eternă că nu e timp. Mereu e câte o urgenţă. Cei din vârful lanţului trofic al politicii româneşti s-au moşmondit mai bine de o lună pentru împărţirea funcţiilor guvernamentale şi n-au mai avut două zile să îi lase şi pe parlamentari să-şi îndeplinească o parte a îndatoririlor pentru care îi plătesc cetăţenii. Iar distinşii deputaţi şi senatori au acceptat fără să crâcnească această formă de democraţie originală.
În egală măsură, programul de guvernare a fost tratat ca un fel de Cod al lui Hamurabi scris nu pe papirus, ci pe hârtie igienică uşor creponată cu miros de levănţică. Nici măcar acolo, decidenţii politici nu au vrut să-şi asume „vânătoarea de babuini”, vorba guralivului Câciu. Prin creşterea taxelor şi impozitelor, a devenit evident că avem o clasă politică stăpânitoare, care nu îşi doreşte relansarea economică, ci doar să aibă suficiente resurse pe care să le prăduiască. Secase cumva lacul din care se adapă tot felul de politruci şi clientela de partid, fiind, iată, nevoie de resurse suplimentare pe care să le dijmuiască Bolojan şi Grindeanu aşa cum cred de cuviinţă.
Nu am putut să discutăm nici despre cei 5% din PIB pentru Apărare, nici despre independenţa energetică a României, nici despre eliminarea pensiilor speciale sau promovarea unui proces amplu de reorganizare administrativ – teritorială.
Toată această înşiruire de evenimente arată că geneza actualei guvernări nu este diferită faţă de ce s-a întâmplat în ultimii 35 de ani. Poate că pe frontispiciul acestei clădiri uriaşe – Palatul Parlamentului – ar trebui inscripţionate cuvintele celebre ale lui Dante de pe poarta infernului: „Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate!”
Comments are closed