Stimaţi membri ai CNA,
Într-un moment în care societăţile democratice exersează nobleţea pluralismului doctrinar, România pare să fi găsit un drum propriu.
Nu neapărat original, ci mai degrabă reciclat din epoci apuse. În centrul acestui scandal găsim o figură familiară, cu accent profesoral şi ton moralist: pe domnul Vasile Bănescu – cenzor oficial şi persecutor al libertăţii de exprimare.
Pe 26 martie 2025, sub egida Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA), s-a decis, cu tandră brutalitate, eliminarea unui clip realizat de jurnalistul Marius Tucă, editorialist care sugera că democraţia românească ar fi fost „călcată în picioare” prin ultimele decizii ale BEC. Domnul Bănescu a susţinut această eliminare abuzivă a principiului latinesc „audiatur et altera pars.”
Iată-ne procopsiţi cu un nou Mare Inchizitor, nu în sensul clerical al secolului al XVI-lea, ci într-o variantă adaptată mileniului III. Nu se ard cărţi, dar se închid guri. Nu se torturează corpuri, ci se reduc la tăcere opinii dizidente. Nu se invocă numele lui Torquemada, ci al Legii 504/2002.
Și aici intervine, cu o ironie amară, lecţia lui Albert Camus. În romanul său Ciuma, Camus descrie nu doar o epidemie biologică, ci şi o pandemie morală: tăcerea complice, ritualul obedienţei, birocratul care-şi face treaba „ca la carte” în timp ce moartea se plimbă nestingherită pe străzi. În cazul nostru, ciuma are mirosul cenzurii instituţionalizate, discret parfumată cu lavandă bruxelleză.
Asemeni doctorului Rieux, care refuză să tacă în faţa absurdului, ne întrebăm şi noi ce este libertatea de exprimare dacă nu o formă modernă de igienă a spaţiului public? Suprimarea unei opinii dizidente echivalează cu un afront împotriva raţiunii. Immanuel Kant asimila vârsta adultă cu îndrăzneala de a pune întrebări inconfortabile.
Cândva un om rezonabil, Vasile Bănescu a devenit un personaj distopic, hotărât să pună sechestru pe orice înseamnă opoziţie la Ministerul Adevărului. În varianta lui Vasile Bănescu, libertatea înseamnă să spui că „democraţia funcţionează impecabil”, indiferent câţi candidaţi la alegerile prezidenţiale sunt eliminaţi din cursă.
Regimul propus de Vasile Bănescu miroase a despotism oriental şi dispreţ totalitar pentru diversitatea naturală a oricărei societăţi. Obsesia controlului şi a consensului explică sprânceana ridicată, cenzura făţişă, dar şi dădăceala permanentă la care sunt supuşi actanţii vieţii publice din România lui Marcel Ciolacu, Cătălin Predoiu, Mircea Toma sau Vasile Bănescu. Cenzura de catifea e mai letală decât vociferarea unei mulţimi nemulţumite.
Apărarea libertăţii de exprimare nu poate fi lăsată pe seama acelora care confundă critica gazetărească cu „blasfemia” faţă de ortodoxia globalistă. Dacă România aspiră să rămână o democraţie europeană, atunci Statul nostru trebuie să nu permită nicidecum transformarea CNA într-un tribunal.
Solicităm public prezenţa domnului Vasile Bănescu la o întâlnire cu membrii comisiei parlamentare de control al activităţilor CNA în data de marţi 1 aprilie la ora 14:00. Cerem explicaţii scrise şi verbale pentru acest comportament abuziv.
E timpul să ne revenim în fire.
Comments are closed