Nu-i secret pentru nimeni faptul că în România zilelor de astăzi, la putere sunt zvonurile și știrile false. Românul de rând preferă să se bazeze mai degrabă pe instincte, decât să aibă încredere în organele statului și difuzoarele acestuia.
Așa zisa presă liberă este preocupată cu execuția comenzilor politice care-i oferă avantaje economice. Despre ce fel de obiectivism, etică și deontologie profesională putem vorbi în acest context? În consecință, despre ce încredere si confidență a populației poate fi vorba în raport cu presa?
Vreau să vă atenționez pe această cale că situația în care ne aflăm, analizată strict în culoarul informațional și anume această poluare informațională contemporană, este de o similitudine – ceva de speriat cu cea din perioada de apus a regimului ceaușist. Vă amintesc că în acea perioadă românii aveau mai multă încredere în Europa Liberă (interzisă atunci) decât în sursele de informare oficiale (ale statului), iar zvonurile guvernau rapoartele sociale, exact aceeași situație o putem observa și acum în Romania. Încrederea populației în organele statului de atunci și de acum nu este la fel, dar nici radical diferită nu este, aș spune, chiar similară.
Vreau pe această cale să vă atrag atenția, stimați colegi, că în acest moment nevoia esențială a acestui popor este redobândirea încrederii în organele statului, altfel similitudinile cu regimul ceaușist pot căpăta un caracter fatidic pentru România actuală, iar încrederea, după cum bine știți, are o proprietate de neocolit și anume – foarte greu se construiește și foarte ușor se dărâmă.
Nu există răspunsuri