În declaraţia politică de astăzi, deputatul AUR de Sibiu, Sebastian Suciu, a atras atenţia asupra provocării pe care o lansează urbanizarea ţării.
Suntem cu toţii martori cum oraşele mari din România se extind ca suprafaţă construită şi ca populaţie, iar potrivit unor studii şi proiecţii realizate de ONU, 68% din populaţia României va trăi la oraşe până în 2030, iar până în 2050 acest procent va ajunge la 77%. Bineînţeles că acest fenomen are un efect benefic civilizaţional, dar totodată vine la pachet şi cu multe provocări pe care ar trebui să le anticipăm de pe acum.
Una din aceste provocări sunt copiii şi educaţia lor. Multe oraşe mari din România deja se confruntă cu problema locurilor la creşă, grădiniţă şi şcoală. Foarte multe clase au peste 30 de elevi la ore, iar la creşă sau grădiniţă de stat se poate ajunge doar apelând la influenţă, sau cum se zice în popor: doar “pe pile”. Supraîncărcarea şcolilor, grădiniţelor şi creşelor se răsfrânge, bineînţeles şi pe productivitatea părinţilor, în condiţiile în care părinţii sunt forţaţi să se adapteze şi să caute metode alternative.
Dacă suprapunem problema abandonului şcolar şi creşterea ratei de analfabetism funcţional la copiii din România, atunci lipsa şcolilor serveşte drept catalizator în reacţia de cultivare a analfabetismului şi degradării cantitative şi calitative a învăţământului românesc.
În consecinţă, consider necesară elaborarea unei strategii de creştere a nivelului educaţional şi combatere a abandonului şcolar care să cuprindă, inclusiv construirea de noi şcoli şi grădiniţe pentru copii.
Tărăgănarea, inacţiunea sau indiferenţa faţă de această problemă ne va costa prea scump, iar timpul, în cazul de faţă, nu ne este aliat.
Comments are closed