Subiectul declarației: Retorică maximală, competență minimală – cazul USR la guvernare – De la discursul reformator la improvizația administrativă
Stimați colegi,
Într-o democrație matură, separația dintre retorică și guvernare ar trebui să fie clară: prima inspiră, a doua construiește. Din păcate, în cazul USR, cele două par confundate în mod constant, iar rezultatul este o discrepanță îngrijorătoare între discursul reformator și calitatea resurselor umane propuse pentru cele mai înalte funcții executive.
Este imposibil să nu remarcăm distanța dintre valorile clamate — meritocrație, profesionalism, integritate — și persoanele efectiv promovate pentru portofolii guvernamentale esențiale.
La Ministerul Afacerilor Externe, spre exemplu, într-un context internațional complex și volatil, România are nevoie de o voce articulată, competentă, ancorată în dreptul internațional și în mecanismele reale ale diplomației multilaterale. În locul unei astfel de figuri, ni se propune un profil fără experiență în domeniu, fără practică diplomatică, fără rezultate care să recomande încredințarea unei instituții-cheie pentru securitatea și credibilitatea externă a statului român.
La Ministerul Apărării Naționale, într-un moment în care angajamentele României în NATO și UE cer seriozitate, continuitate și expertiză strategică, vedem aceeași superficialitate în selecție: candidați fără formare militară, fără expertiză în domeniul apărării și fără viziune instituțională. A conduce un
minister ca acesta nu este un exercițiu teoretic, ci o responsabilitate de importanță națională.
Cât despre Ministerul Mediului, acolo unde se negociază fonduri europene substanțiale și unde este nevoie de coerență între politici de mediu, dezvoltare durabilă și administrație locală — din nou, ceea ce vedem este o opțiune politică lipsită de ancorare profesională. În fața unei crize climatice reale, România nu își poate permite decizii gestionate de persoane fără expertiză tehnică și fără înțelegere instituțională.
Acest tip de incongruență — între retorica înaltă și selecția precară a resurselor umane — nu este doar un simptom al amatorismului politic. Este o formă de dispreț față de funcția publică.
Stimați colegi,
Avem datoria să cerem mai mult. Nu pentru orgolii de partid, ci pentru funcționarea corectă a statului. Ministerele nu sunt laboratoare de formare personală și nu pot fi tratate ca simple trofee politice. Ele cer cunoaștere, experiență, discernământ și responsabilitate.
A sosit momentul ca, dincolo de slogane și de indignări bine calibrate, să reamintim un adevăr simplu: încrederea publică nu se câștigă doar prin ceea ce spui, ci prin ceea ce ești cu adevărat pregătit să faci
Poate că, în loc de „oameni noi”, ar fi cazul să cerem „oameni capabili”. Iar în loc de moralism de vitrină, un minim respect pentru exigențele funcției publice.
În concluzie, poate ar fi timpul să înlocuim lozinca ”Fără penali în funcții publice” cu una mai sinceră: ”Fără competențe dar cu pretenții”.
Comments are closed