Adresată de către domnul senator: Sorin Lavric
Circumscripția electorală: nr. 29 Neamț
Grupul parlamentar Alianța pentru Unirea Românilor
Ședința Senatului din data de: 08.02.2023
Titlul declarației: Traian Brăileanu
Stimată doamnă președinte Alina Gorghiu,
Stimați colegi,
Traian Brăileanu a crezut mereu în potriveala destinului, trăindu-şi viaţa la pragul de tensiune pe care i l-a dat înzestrarea. Cu toate acestea, ruperea de destin prin care a trecut a fost drastică. Natură tonică, fără presimţiri pesimiste, sociologul născut la Bilca la 14 Septembrie 1882, în mijlocul pădurilor ancestrale ale Bucovinei, şi-a arătat de timpuriu firea idealistă. Al nouălea dintr-un şir de doisprezece copii, Traian a urmat primele clase la Rădăuţi, unde, în ciuda traumei provocate de plecarea de acasă, s-a ales cu primele cunoştinţe de limbă germană. În această perioadă mai trece printr-o experiență ce avea să lase urme adînci: doi dintre fraţi, Ionică şi Aurelia, se îmbolnăvesc de difterie, drept care Traian e încredinţat că Dumnezeu îi va asculta rugăciunile închinate vindecării fraterne. În fiecare seară, după încheierea orelor de şcoală, se roagă fierbinte pentru întremare, dar degeaba: cei doi fraţi mor şi Traian va înceta să se mai roage vreodată. Nu-l va nega niciodată pe Dumnezeu, dar se va opri de a mai crede că zeii sunt deprecabili, adică dispuşi a se lăsa înduplecaţi de vorbele muritorilor.
De la Rădăuţi ajunge la Cernăuţi, unde, absolvind Facultatea de Filozofie, îşi dă doctoratul în 1909. Latina şi greaca veche îi sunt deprinderi la îndemînă, de unde şi înclinaţia de traducător pe care o va arăta în curînd. Brăileanu avea să traducă Critica rațiunii pure a lui Kant. Dar atmosfera metropolei aflate sub jurisdicţie austriacă îi va întipări două tipare de înţelegere a lumii. Mai întîi, rigoarea educaţiei îi va insufla simţul onoarei în mijlocul grupurilor rivale de studenţi, obiceiul epocii fiind ca lezarea demnităţii să ceară drept răscumpărare provocarea adversarului la duel. Al doilea tipar e repulsia faţă de marxism, curent care, la începutul secolului XX, era resimţit ca o propagandă alogenă avînd drept ţintă distrugerea celor trei virtuţi ancestrale: virtutea individuală a proprietăţii private, calitatea generală a entităţii naţionale şi vocaţia universală a bisericii creştine. În fond, toată gîndirea sociologică de mai tîrziu a lui Brăileanu va fi o replică la pericolul marxist.
Primul Război Mondial îl găseşte pe Brăileanu la Viena, ca traducător şi interpret la Legaţia Română, statutul de cetăţean al imperiului silindu-l să plece pe front. E rănit, trimis în Cehia şi apoi acasă, iar unirea Bucovinei cu regatul în 1918 o trăieşte la Cernăuţi, unde îşi începe cariera universitară. În 1920 e profesor agregat la Universitate şi din 1924 profesor titular. Prestigiul pe care îl va dobîndi în mediul intelectual îi dă aura unui mentor de spirit, de aici rolul de focar pe care îl va exercita peste 10 ani asupra tinerilor din gruparea „Iconar“. Acum însă, la începutul anilor ‘20, vederile lui Brăileanu capătă tente politice, căutînd un partid în care să-şi regăsească tribulaţiile. Motivaţia îi este sporită de atentatul din 8 decembrie 1920, cînd bomba pusă în Senatul României de un grup de trei bolşevici (Max Goldstein, Saul Osias şi Leon Lichtblau), duce la moartea preşedintelui instituţiei, a ministrului Justiției şi a doi senatori. Primul act terorist din istoria României Mari îl convinge pe Brăileanu că marxismul nu e o doctrină urzită din distincţii conceptuale, ci un flagel răspîndit printr-o logistică de întindere europeană. Va urma un periplu politic prin toate partidele de dreapta din interbelic, de la Liga Poporului a mareşalului Averescu la Partidul Naţionalist Democrat al lui Iorga (1922-1925), pînă la Liga Apărării Naţionale Creştine a lui A.C. Cuza. După alegerile din 1930 Brăileanu va fi senator în Parlamentul României, primind portofoliul Educaţiei Naţionale, în guvernul nou format.
Sub unghi sociologic, lucrarea sa cea mai importantă este Teoria comunităţii omeneşti, cartea fiind terminată în 1937, dar publicată în 1941. Lor li se adaugă cursurile ţinute de-a lungul deceniilor, Istoria ştiinţei politice, Sociologia şi filosofia istoriei, Istoria teoriilor sociologice, Etica generală, Istoria doctrinelor politice, alături de traducerile din Kant, Aristotel şi Montesquieu.
Brăileanu şi-a provocat destinul, oroarea de marxism făcînd din el o ţintă predilectă: invazia sovietică a fost însoţită de răzbunarea tocmai a acelor marxişti împotriva cărora se ridicase în decembrie 1920. Infiltraţi după 1945 în toate posturile – cheie ale societăţii, ei au curăţat ideologic România. Şi cum curăţarea s-a făcut la propriu, Brăileanu este inclus în procesul guvernului Antonescu, primind o condamnare de 20 de ani de închisoare. Este dus la Văcăreşti şi apoi la Aiud, unde, în urma unei crize de ulcer, face hemoragie internă. Transportat la spitalul închisorii din Braşov, colectivul medical consideră cazul benign şi respinge tratamentul. Readus la Aiud, moare pe 3 octombrie şi este înhumat în groapa comună de pe Dealul Robilor. Familia află locul îngropării şi, printr-un ingenios plan de sustragere a cadavrului, reuşesc să-l aducă la cimitirul Sfînta Vineri din Bucureşti. Proprietăţile familiei din Bilca sînt confiscate şi cei patru fii ai lui Brăileanu vor trage după ei reputaţia tatălui lor, făcînd închisoare politică în calitate de descendenţi. Soţia Emilia îi va supravieţui pînă în 1972, trăind într-o mizerie cruntă, într-o cămăruţă destinată servitorilor, cu fereastra dînd în mansarda WC-ului.
Dincolo de detalii biografice, rămîne o chestiune de fond: cît din frîngerea unei vieţi depinde de capriciul istoriei şi cît de coptura vieţii interioare? La Traian Brăileanu răspunsul înclină spre a doua soluţie.
Sînt onorat ca, sub cupola Senatului României, să pomenesc numele lui Traian Brăileanu.
One response
Cati pot ceti ! Poate, multi ! Cati inteleg ! Ce reprezenta Ceranautiul…cu trimitere la Parintele Ioan Sabau, ce zace ingropat langa Simeria. Renumit orator, ce a trait sub cinci dictaturi din care crunta a fost ce-a ad-tiv bisericeasca. El, Patriarhul nenumit al Hunedoarei, a slujit in catedrala din centrul Tarii Padurenilor/Ghelari dar si in biericuta din Folt. Dupa ce a fost izgonit de romanii din vinerea/Cugir-Alba. Fericiti cei oropsiti …sa nu-i condamnati, bietul Vulcanescu…