Adresată de către domnul senator Sorin Lavric în ședința Senatului din data de 21.04.2021.
Mulțumesc, doamna președintă de ședință.
Tema declarației mele este ”Monseniorul Vladimir Ghika”.
Imaginea cu care Vladimir Ghika s-a întipărit în mintea românilor e cea a unui nebun întru Hristos: cu părul alb, lung și răvășit, cu barba deasă și cu degetul arătător îndemnând la dreptate, chipul lui avea ceva din lumina aspră a marilor duhovnici. Automat, gândul te duce la Ilie Cleopa, Iustin Pârvu sau Arsenie Papacioc.
Botezat în credința ortodoxă, Vladimir Ghika a făcut profesiunea de credință catolică la 13 aprilie 1902, în biserica ”Sfânta Sabina” din Roma, dar a păstrat toată viața o profundă devoțiune față de valorile ortodoxe. Celor care îl întrebau despre motivul convertirii le răspundea că devenise catolic pentru ”a fi un mai bun ortodox”.
Vorba aceasta nu trebuie interpretată drept un act de apostazie, ci drept o adâncire mistică în urma căreia, în ființa Monseniorului, cele două biserici apostolicești ajunseseră să se contopească.
Slujirea lui preoțească a cuprins două etape: la Paris, între 1923 și 1939, unde dormea într-o baracă din lemn pe care o preschimbase în capelă de rugăciune, și la București, între 1939 și 1954, unde s-a întors din străinătate pentru a pătimi alături de români.
A fost arestat în plină zi, pe bulevardul Aviatorilor, la 18 noiembrie 1952, iar în cursul procesului-farsă la care a fost supus s-a apărat singur, grație formației juridice pe care o avea. În închisoare le mărturisea camarazilor de celulă că ”nimic nu este mai presus decât onoarea de a fi închis pentru Iisus Hristos”. A murit la infirmeria închisorii Jilava, pe 16 mai 1954.
Os domnesc, român autentic și totodată catolic misionar, Monseniorul a fost beatificat în 2002.
Sunt onorat ca, sub cupola Senatului României, să pronunț numele lui Vladimir Ghika.
Vă mulțumesc,
Sorin Lavric, senator AUR
Nu există răspunsuri