Rusu Daniel și Darius Pop – interpelare parlamentară către Ministerul Educației – Învățământul românesc – prioritate zero!

Catre: Ministerul Educației și Cercetării Domnului Sorin Câmpeanu

De la: Deputat Rusu Daniel-Gheorghe; Deputat AUR,

Deputat Pop Darius, Deputat AUR

Obiectul interpelârii: Învățământul românesc – prioritate zero

Stimate domnule Ministru,

Subsemnații, Deputat Rusu Daniel Gheorghe și Deputat Pop Darius vă solicită luarea unor decizii în favoarea soluționării problemelor sesizate de către reprezentanții elevilor din Consiliul Județean al elevilor Alba si Maramureș.

Putem constata, potrivit datelor din teritoriu, că problema gravă a subfinanțării învățământului, prin nealocarea a 6% din PIB, a creat și continuă să creeze situații discriminatorii pentru elevii din România. De aceea trebuie să inițiem, de urgență, câteva modificări legislative în favoarea elevilor pentru a combate discriminarea sau eludarea Legii. Doar 3,8% din PIB a fost alocat educației pentru anul 2020.

Potrivit LEGII Nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, toate organismele sau autoritățile din Romania trebuie să respecte, în mod unitar, drepturile tuturor copiilor respectând principiul egalității de șanse și al nediscriminării. La ART. 52 alin.(1) legea prevede în sarcina Ministerului Educației Naționale, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, precum și inspectoratelor școIare și unităților de învățământ, ca instituții ale administrației publice locale cu atribuții în domeniul educației, obligația să întreprindă masuri necesare pentru învățământul românesc. Ce măsuri veți lua în vederea soluționării următoarelor aspecte:

1. facilitarea accesului la educația preșcoIara și asigurarea învațământului general obligatoriu și gratuit pentru toți copiii fără alte solicitări adiționale gen fondul școlii sau fondul clasei?
2. respectarea dreptului copilului la timp de odihna și timp liber, precum și a dreptului acestuia de a participa liber la viața culturală și artistică?
3. prevenirea abandonului școIar din motive economice, luând măsuri active și gratuite de acordare a unor servicii sociale în mediul școIar, cum sunt: hrana, rechizite, transport și altele asemenea?
4. prevenirea prin măsuri active a bullying-ului în școli?
5. o mai mare protecție și acces neîngradit pentru elevii cu handicap?
6. depolitizarea numirii directorilor unităților școlare, aceștia ar putea fi aleși din rândul cadrelor didactice, de către un comitet format din reprezentanții părinților, elevilor, cadrelor didactice și a autorităților publice locale?

În ciuda acestor prevederi, reprezentanții elevilor au semnalat că există neconcordante cu privire la accesul elevilor la educație, în mare parte din cauza imposibilității de a asigura tuturor accesul la educația on-line. Subfinanțarea educației are, în acest moment, repercusiuni grave asupra accesului elevilor la educație, iar condițiile pandemiei care s-a instaurat acum un an, demonstrează că sistemul nu a reușit să rezolve această problemă.

O alta problemă semnalată de către reprezentanții Consiliului elevilor este problema acordării burselor școlare. Potrivit Legii Educației Naționale, la ART. 82 alin.(1) se prevede ca: Elevii de la cursurile cu frecvență din învațământul preuniversitar de stat beneficiază lunar de burse de performanță, de burse de merit, de burse de studiu și de burse de ajutor social. În ciuda acestor prevederi, situația din teritoriu este contrară prevederilor acestei legi. Ce măsuri veți lua în acest sens?

Marele neajuns îl constitute pasarea responsabilității către autoritățile publice locale. Credem că finanțarea acestor burse nu trebuie să depindă, discreționar, de alocarea unor fonduri din bugetele locale, mai ales că asistam la o situație discriminatorie: pe de-o parte există elevi care învață în unele localități din România care nu primesc burse, deoarece nu au putut fi alocate sume cu această destinație în bugetele locale. Acest fapt este condamnabil deoarece crează o stare de inferioritate și de discriminare: cu ce anume este vinovat un elev că locuiește și învață într-o anumită localitate, iar pentru rezultatele obținute la învățătură nu poate beneficia de bursa în aceleași condiții cu un elev din alta localitate? Sumele destinate acestui capitol ar trebui să vină direct de la Guvernul României cu această destinație fixă și imperativă. Cum veți proceda pentru a soluționa această problemă?

Pe de alta parte, prin H. G. nr. 1062 din 30.10.2012 privind modalitatea de subvenționare, de către stat, a costurilor pentru elevii care frecventează învațământul profesional, elevii care urmează aceste tipuri de cursuri au alocate prin bugetul Ministerului Educației sumele necesare pentru a primi bursa profesională. În acest caz asistăm la un caz grav de discriminare, deoarece această bursă profesională nu este condiționată de obținerea unor performanțe scolare, ci este condiționată numai de frecvența la cursuri. Aici se constată că elevii care sunt dedicați studiului și obțin rezultate deosebite la învățătură și purtare nu au privilegiul de a fi recompensați pentru efortul for intelectual, dacă locuiesc și învață pe raza unei autorități publice locale care nu a aprobat acordarea burselor. În plus, cuantumul minim al unei burse profesionale este prevăzută la 200 de lei potrivit HG 1062/2012, iar cuantumul minim al burselor de merit, de performanță, de studiu sau de ajutor social, de care pot beneficia elevii din învațământul preuniversitar de stat, cu frecvență este de 100 de lei potrivit HG 1064/ 2020. Practic se alocă de la bugetul de stat suma de 200 de lei pentru fiecare elev din învățământul profesional, dar pentru  elevii  ca  se  dedica studiului și dobândirii unor performanțe intelectuale nu putem să  le  asigurăm,  în aceleași condiții, recompensele sub forma burselor. Ce măsuri concrete veți  lua în acest sens?

Un alt aspect, asupra căruia dorim să vă  concentrați,  este problema finanțării per elev. În condițiile actuale sunt dezavantajate unitățile școlare situate în zone defavorizate. O realitate constatată este cea a scăderii demografice și a reducerii populației școlare, fapt care a determinat, de cele mai multe ori, decizia de a închide unități școlare sau de a reduce numărul de clase aprobate în cifrele de școlarizare ale unităților de învațământ. Problema este stringenta deoarece există unități școlare care nu reușesc să acopere cheltuielile de bază,  iar  unitățile administrativ teritoriale de care aparțin, în calitatea  lor de ordonatori  principali  de credite, sunt supuse presiunii  de a distribui sume insuficiente din cauza bugetelor limitate.

Cu privire la aceste aspecte, considerați oportună reunirea de urgență a comisiilor de specialitate din cadrul Ministerului Educației și din cadrul Comisiei Parlamentare pentru învățământ pentru găsirea unor  soluții  viabile  astfel  încât domeniul educației să fie considerat un domeniu prioritar?

Introducerea orelor de planificare familială și educație sexuală începand cu învățământul liceaI (cIasa a-IX-a) și de medicină primară pe înțelesul copiilor începând cu clasele a-V-a, introduse în curicula orara adaptată. Considerați că este o soluție?

Învățământul romanesc trebuie să devină prioritatea zero a Guvernului care ar trebui să finanțeze cu cel puțin 8% din PIB. Cum vedeți această propunere?

Și sa nu uităm niciodată sintagma „ Ai carte, ai parte”.