Adresată:
Domnului Mugur ISĂRESCU, guvernator al Băncii Naționale a României
De către: Deputat Robert ALECU
Circumscripția electorală: nr. 4 Bacău
Grup parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Ședința Camerei Deputaților din data de: 10.04.2025
Obiectul întrebării: Situația rezervelor de aur ale României și necesitatea repatrierii acestora
Stimate domnule guvernator,
Prin prezenta, vă adresez următoarele întrebări de clarificare, având în vedere preocupările legitime ale cetățenilor și ale comunității economice privind gestionarea rezervelor de aur ale României:
1. De ce România nu își mărește rezervele de aur?
Potrivit datelor BNR, rezerva de aur a României a rămas constantă de peste 15 ani, la 103,6 tone, în timp ce alte state (Ungaria, Polonia, Germania etc.) și-au majorat semnificativ rezervele. De ce BNR nu a urmat această tendință globală, mai ales într-o perioadă de instabilitate economică și geopolitică?
Cum justificați decizia de a nu achiziționa aur suplimentar, în condițiile în care aurul este considerat o „piatră de temelie” a securității financiare a unei țări?
2. De ce 61,2 tone (60%) din rezerva de aur a României sunt depozitate la Banca Angliei?
Există o teamă istorică în societate legată de depozitarea aurului în străinătate, având în vedere experiența traumatică a tezaurului românesc confiscat de URSS în 1916–1917 și plățile în aur impuse de Uniunea Sovietică după 1945. Ce garanții oferiți că aurul românesc de la Londra nu poate fi blocat, confiscat sau folosit fără consimțământul României?
BNR afirmă că păstrarea aurului la Londra asigură “recunoașterea internațională” și lichiditate. Totuși, Ungaria, Germania, Austria și Olanda și-au repatriat aurul în ultimii ani. De ce România nu urmează acest model?
3. Care sunt costurile și riscurile depozitării aurului în străinătate?
Mass-media națională a raportat că BNR plătește 300.000 euro anual pentru “chiria” aurului la Banca Angliei. BNR a negat această sumă, dar nu a oferit o cifră oficială. Care sunt costurile reale?
Există suspiciuni rezonabile că aurul românesc ar putea fi folosit de Banca Angliei în propriile activități (ca colateral sau pentru tranzacții). Cum răspundeți la aceste temeri?
4. Ce opțiuni alternative are BNR față de păstrarea aurului la Londra?
În 2019, un proiect de lege inițiat de PSD propunea repatrierea integrală a aurului, păstrând doar 5% în străinătate. De ce BNR s-a opus acestei inițiative?
Chiar și Nicolae Ceaușescu a depozitat aur la Banca Angliei (30 de tone în anii 1980). Este o practică care trebuie perpetuată fără reevaluare, având în vedere schimbările geopolitice actuale?
5. Cum stăm cu transparența și auditul?
BNR afirmă că lingourile pot fi verificate oricând prin „numărul unic de bară”. Când a avut loc ultima verificare fizică a aurului românesc de la Londra?
Este dispusă BNR să permită unei comisii parlamentare sau unor experți independenți să inspecteze aurul depozitat în străinătate?
6. Care este poziția BNR față de tendințele globale?
Băncile centrale ale Indiei, Turciei și Chinei cumpără aur agresiv. SUA, Germania și Italia dețin cele mai mari rezerve. De ce România rămâne pasivă și nu își mărește rezerva de aur?
Dacă motivele sunt legate de costuri, de ce nu se reduce procentul depozitat în străinătate (bunăoară, la 20-30%, ca în cazul Germaniei)?
Având în vedere cele prezentate mai sus, vă rog respectuos să-mi prezentați răspunsuri clare și documentate la aceste întrebări, precum și un plan concret al BNR privind:
• Mărirea rezervelor de aur prin achiziții progresive;
• Repatrierea parțială a aurului din străinătate;
• Creșterea transparenței în gestionarea acestui activ strategic.
Cetățenii României au dreptul să știe că tezaurul național este în siguranță și utilizat în interesul lor, nu al altor state sau instituții financiare.
Orice alte informații tangente cu acest subiect sunt binevenite.
Vă rugăm să transmiteți răspunsul dumneavoastră în scris.
Comments are closed