Ziua de 18 noiembrie/1 decembrie de la 1918 începe cu Adunarea Naţională a naţiunii române convocată la Alba Iulia, cetatea istorică a neamului nostru.
Alegerea Albei Iulia ca loc de desfăşurare a Marii Adunări Naţionale se impunea de la sine. Alba Iulia fusese oraşul triumfalei intrări a lui Mihai Viteazul în „ziua tuturor sfinţilor” din noiembrie 1599, fusese, de asemenea, oraşul înfricoşătorului martiriu al lui Horea şi Cloşca, sfârtecaţi pe roată în februarie 1785. Era deci locul care îngemăna cel mai bine bucuria cu suferinţa, entuziasmul cu strigătele de durere ale unui întreg popor.Data de 1 Decembrie face trimitere la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România în 1918, respectiv la Proclamaţia de la Alba Iulia, care a avut loc la 1 decembrie 1918. În decembrie se ratifică Marea Unire de către Guvernul României, iar declaraţia de la Alba Iulia este înmânată regelui Ferdinand. Regele promulgă în aceeaşi zi decretul de sancţionare a unirii, inclusiv a Basarabiei şi Bucovinei. Un an mai târziu, la 29 decembrie 1919, Parlamentul României votează legile de ratificare a unirii Transilvaniei, Crişanei, Maramureşului, Banatului, Bucovinei şi Basarabiei cu România.
Anterior, în perioada 1866 – 1947, Ziua Naţională a României a fost sărbătorită pe 10 mai, apoi, între anii 1948 şi 1989, pe 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată drept Zi Naţională şi sărbătoare publică în România. Preşedintele Marii Adunări, Gheorghe Pop de Băseşti anunţă primirea rezoluţiunii prezentată în întregimea ei prin Vasile Goldiş, profesor şi om politic român, care a citit proclamaţia într-o ceremonie publică la care au participat aproape 100.000 de români asistând cu emoţie şi entuziasm la măreţul eveniment, iar unirea cu ţara mamă s-a transformat într-o realizare de căpătâi a statului român unitar pentru toate veacurile.
România a pierdut Basarabia şi Bucovina, Uniunea Sovietică nu a recunoscut această unire, iar acţiunile Japoniei au venit ca rezultat al unui protocol secret care a făcut parte dintr-un tratat între cele două din 1925.În fiecare an 1 decembrie începe cu o liturghie în biserică, cu parade militare organizate în oraşele din toată ţara. Drapelul României este arborat în cinstea Zilei Naţionale a României. Mihail Kogălniceanu, reprezentând şi opinia lui Cezar Bolliac, Dimitrie Brătianu, Constantin Grigorescu, Ion Leca, Nicolae Golescu şi Gheorghe Cantacuzino a subliniat semnificaţia drapelului: „Drapelul tricolor cum este astăzi, este însuşi drapelul naţionalităţii române din toate ţările locuite de români.
”Imnul „Deşteaptă-te, române!” este un simbol al unităţii, curajului şi patriotismului în rândul românilor. Patriotismul presupune să te simţi aproape la sufletul cuiva, Maria Tănase, Brâncuşi, George Enescu, Ecaterina Teodoroiu, Eremia Grigorescu, Aurel Vlaicu, Coandă, Alecsandri şi Topârceanu, Creangă şi Eminescu, şi mulţi alţii care ne-au ajutat să devenim cine suntem astăzi fără să ştim. Sunt anumite învăţături care ne-au fost transmise de-a lungul anilor de către generaţia unificatoare de intelectuali şi ţărani români de atunci, români care au ştiut să se mişte cu tact şi diplomaţie pentru a îndeplini scopul veşnic al tuturor românilor.
Marea Unire din 1918 a fost şi continuă să fie cel mai rafinat capitol al României. Măreţia sa constă în faptul că perfecţiunea unităţii naţionale nu este opera niciunui politician, guvern sau partid politic, este fapta istorică a întregului neam românesc, realizată dintr-un imbold izvorât din adâncul unităţii naţiunii. România şi-a putut îndeplini unul dintre cele mai mari vise, să îmbine toate statele în care românii erau majoritari cu Regatul Român al vremii. Deliciul acestei zile este lecţia de istorie pe care am fost capabili să o reamintim în democraţia de azi şi să o vedem ca un moment al adevărului de promovat. Făptuitorii Marii Uniri de la Alba Iulia ne-au dat o lecţie profundă de unitate, solidaritate şi mândrie să simţim româneşte. Ar fi înţelept să acţionăm în acest fel pentru a transmite principiile Uniunii generaţiilor viitoare, în special copiilor noştri.
Nu există răspunsuri