”În ultimii ani, la nivel european, asistăm la o mișcare denumită în mod simplist „ascensiunea suveranismului” sau a „naționalismului”. În realitate, acest fenomen reflectă o revoluție conservatoare, prin care tot mai multe partide critică atât monopolizarea deciziei de către Comisia Europeană, cât și politicile „progresiste” promovate de Bruxelles.
Fenomenul numit greșit „suveranism” sau „naționalism” reprezintă, de fapt, o puternică reacție contra exceselor comise la nivel european. Nemulțumirea nu privește doar limitarea politicilor naționale, ci și promovarea forțată a unor valori considerate străine spiritului european.
Printre elementele care au generat această revoluție conservatoare se numără:
• Abandonarea principiilor capitalismului clasic
• Încălcarea unor drepturi și libertăți cetățenești
• Marginalizarea bisericilor creștine și a tradițiilor
• Pierderea puterii de cumpărare sub pretextul obiectivelor ecologiste și sociale
• Impunerea unor minorități zgomotoase, dar irelevante la scară continentală
• Politica de amestec forțat între rase și religii
Reacția generată de aceste politici a fost susținută de un val deopotrivă politic și social, alimentat de mass-media „neoficială” și de criza de încredere în „elitele” formate prin alianța dintre mediul politic și cel jurnalistic.
La ultimele alegeri din majoritatea statelor Uniunii Europene, s-a remarcat un curent puternic de respingere a orientării progresiste a Comisiei Europene. Acest curent, etichetat drept „suveranist/naționalist/euro-sceptic”, a devenit a doua forță politică la nivelul Uniunii, potrivit rezultatelor obținute în ultimii doi ani.
• Franța: Rassemblement National (Marine Le Pen) s-a impus cu rezultate notabile în primul tur al alegerilor.
• Italia: Coaliția condusă de Fratelli d’Italia (Giorgia Meloni) și Lega (Matteo Salvini) a obținut victoria electorală, Meloni devenind premier.
• Olanda: Partij voor de Vrijheid (Geert Wilders) a câștigat cel mai recent scrutin.
• Austria: Freiheitliche Partei Österreichs (FPÖ) a fost principalul partid în alegeri
• Ungaria și Slovacia: Guvernele sunt formate de partide ce contestă direct politicile Comisiei Europene
• Polonia: Partidul Prawo i Sprawiedliwość (Lege și Justiție) a condus țara până de curând și rămâne un actor-cheie în opoziție
• România și Suedia: Partidele conservatoare s-au clasat pe locul secund la alegeri
• Spania: Forțele critice față de Bruxelles sunt pe locul al treilea
• Germania: Alternative für Deutschland este creditat să ocupe locul secund în alegerile din acest an
Această evoluție a reușit să demistifice imaginea de „infailibilitate” a Comisiei Europene, punând în lumină erorile și corupția de la Bruxelles, precum și stagnarea economică tot mai accentuată.
Cauzele unei Europe în declin
Uniunea Europeană a pierdut teren în competiția globală, iar cifrele comparative cu SUA și China arată cum UE își reduce ponderea în PIB-ul mondial și stagnează în privința dezvoltării. Un moment definitoriu a fost Brexitul, adică plecarea Marii Britanii, a doua cea mai importantă economie din UE. În ciuda profețiilor sumbre, Regatul Unit nu a fost lovit de o catastrofă economică, menținând un ritm de creștere similar cu al Uniunii.
Printre principalele politici criticate se numără:
• Green Deal / Fit for 55: O strategie care obligă statele europene să-și reducă drastic emisiile de gaze cu efect de seră, deși UE reprezintă doar 6% din emisiile mondiale. Costurile uriașe la energie, generate de această abordare, au subminat competitivitatea industriilor europene față de SUA și Asia
• Reglementarea excesivă: Suprapunerea unor norme care sufocă cercetarea, inovarea și producția, de la lipirea dopurilor pe PET-uri până la politici agricole unice, neadaptate specificului fiecărei țări
• Politica agricolă comună: Subvențiile unice la hectar dezavantajează grav fermele mici și favorizează marii producători. În 15 ani (2005-2020), peste 5,3 milioane de ferme din UE au dispărut, fiind absorbite de exploatații uriașe
În România, propaganda oficială a încercat, după 1989, să acrediteze ideea că doar firmele străine sunt corecte și că Bruxelles-ul are soluții infailibile. În realitate, românii au început să vadă:
• Depopularea masivă prin migrație
• Probleme grave în educație și sănătate
• Tăierea potențialului energetic, agricol și industrial sub presiunea unor interese externe
• Multinaționale avantajate față de firmele românești
• Politici care neglijează constant interesele cetățenilor români
În ciuda retoricii oficiale, milioane de români au votat la ultimele scrutine împotriva liniei cotroceniste și a dictatelor Comisiei Europene, astfel încât s-a ajuns, recent, la anularea alegerilor prezidențiale pentru că rezultatul nu convenea guvernanților.
Mișcarea conservatoare din România își propune revenirea la o Uniune Europeană care să fie, înainte de toate, o piață unică liberă, nu un instrument de presiune ideologică. Este nevoie de politici care să pună accent pe:
• Dreptul la dezvoltare economică și industrială națională
• Protejarea resurselor proprii și a infrastructurii energetice
• O fiscalitate echitabilă, care să nu discrimineze între companiile străine și cele românești
• Revenirea la valorile creștine și la structura familiei tradiționale
• Stoparea exceselor ecologiste și a impunerii de norme care distrug competitivitatea
Europa nu trebuie să mai fie condusă prin constrângeri și ideologii, ci prin respectarea specificului național și prin politici în sprijinul dezvoltării. În fond, cum spunea Lucius Cary, „atunci când nu este necesar să schimbi ceva, este necesar să nu schimbi nimic.”
Milioanele de voturi conservatoare din România și din întreaga Europă își au rădăcina în dorința de a reveni la pragmatism, respect și libertate”, a spus Petrișor Peiu, senator AUR.
Nu există răspunsuri