“România, o ţară fără conducători care să o cinstească!”.
Cimitirul militar român de la Soultzmatt din Alsacia, Franţa, adăposteşte osemintele a 687 de prizonieri români din cei 2.400, decedaţi în perioada 1917-1919 în regiunile Alsacia şi Lorena, în lagărele aparţinând Imperiului German.
Militarii români au murit în condiţii atroce, din cauza înfometării, frigului şi a bolilor, privaţi de orice legătură cu familiile lor, muncind într-o carieră de marmură şi suportând maltratarea din partea paznicilor lagărului.
Cronicile menţionează, ca urmare a mărturiilor, că “prizonierii români erau atât de înfometaţi, încât erau reduşi la starea de schelete şi mureau ca şoarecii”.
În noaptea de 27 ianuarie 1917, o întreagă garnizoană a fost scoasă în frig, la -20 de grade, şi tot efectivul militar – 120 la număr au decedat îngheţaţi.
La 24 septembrie 1919, oraşul Soutzmatt a donat statului român pământul pe care s-a aflat lagărul, platoul de la Val du Pâtre – Valea Pastorului, unde a fost amenajat cimitirul şi au fost reîngropate osemintele ostaşilor noştri.
Cimitirul a fost inaugurat în 1924, în prezenţa Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, care au avut grijă de întreţinerea lui până în 1955.
În fiecare an, în prima sâmbătă după Ziua Eroilor, români din toate zonele Europei se adună, în straie tradiţionale strămoşeşti, pentru a comemora amintirea militarilor români martiri, decedaţi.
Anul acesta, prin eforturi personale, deşi reprezentam Parlamentul României, fiind demnitar, împreună cu colegul meu, deputatul Antonio Andruşceac, am decis să acceptăm invitaţia românilor de la Soultzmatt şi să aducem un omagiu acestor martiri, uitaţi de vremuri şi de autorităţile române.
La ceremonia de depunere de coroane a mai fost prezent un consul rătăcit al Ambasadei României la Strasbourg.
În rest, tăcere din partea statului român.
Iar tăcerea se justifică atât timp cât acest cimitir nu este întreţinut de autorităţile române, ci de cele ale statului francez.
După participarea la slujba comemorativă susţinută de un sobor de preoţi, în limba română şi franceză, la finalul ceremoniei s-au auzit strigându-se numele localităţilor de unde au venit românii, de la sute de kilometri, să aducă amintire celor care şi-au dat viaţa pentru noi, urmaşii lor.
Am fost decepţionată, pentru că acolo trebuiau să fie cel puţin câte doi demnitari din fiecare grup parlamentar, şi nu pot decât să acuz de nepăsare şi indolenţă premierul României, care, înainte de toate, este militar, şi îi acuz în egală măsură şi pe cei care ne ţin în beznă de 32 de ani, ne ascund istoria, lăsându-i pe copiii noştri să creadă că suntem un popor fără trecut, pentru a nu putea fi capabili să privească demni spre viitor.
România a plătit şi plăteşte urmaşilor altor naţii, de zeci de ani, care au suferit şi au murit pe teritoriul României în perioada războiului, dar pentru morţii noştri, martiri în toate colţurile lumii, cine plăteşte? Sau cine îşi mai aminteşte de ei?
Prin această declaraţie politică, mulţumesc sutelor de români veniţi la Soultzmatt, pentru iubirea lor de ţară şi de neam, şi le mulţumesc pentru invitaţia de a cunoaşte adevărurile istorice şi a le onora.
Şi închei, amintind cuvintele scrise pe placa comemorativă a monumentului de la Soultzmatt, şi care i-au aparţinut Reginei Maria, cea care a iubit România mai presus de sine:
“Soldaţi români! Departe de patria voastră pentru care v-aţi jertfit, odihniţi-vă în pace, aureolaţi de glorie, în acest pământ care nu vă mai este străin!”.
Nu există răspunsuri