DESPRE ULTIMATUMUL DE ATUNCI, UITARE ȘI TĂCERE.
Onorată și Distinsă Cameră,
Frații și surorile mele de credință și Neam,
Există în devenirea omenirii multiple exemple de erori, clasificate „istorice”, care s-au dovedit fatale cunoașterii şi adevărului. În numele acestor erori s-au luat mii de vieţi omeneşti. Au fost arşi pe rug, traşi pe roată, decapitați, spânzurați, rupți în patru, de patru cai din patru zări, lapidați, ghilotinați, otrăviți sau împușcați, oameni a căror vinovăție a fost aceea de a fi susținut adevărul unei realități naturale. Rând pe rând, minciunile au căzut sub aspra pedeapsă a ştiinţei, dreptății şi a revelației imanente.
Isus este printre noi, şi încă tăgăduim…
Iată de ce trebuie să reluăm, generație de generație, lupta pentru redobândirea esențelor adevărurilor, adesea stâlcite prin minciună de stihiile Răului.
Iată de ce trebuie să aducem aminte erorile istorice și consecințele lor tragice!
Națiunea Română, cu caracteristicile sale inalienabile de unitate statală, identitate lingvistică și continuitate culturală și spirituală, așa cum s-a împlinit Ea în 1918 prin Întâia Venită Basarabie, a fost și este o realitate obiectivă a mileniilor anterioare și nu o scornire sau concesie a unora cu pretenții paternaliste mondiale.
Dar a venit Ultimatumul Kremlinului semnat cu secera și ciocanul!
Și ne-a hăcuit trupul Țării de la Răsărit și Miază Noapte!
Pentru Țară și destinul ei schilodit s-a dat ordinul ”TRECEȚI PRUTUL”
Dar nici măcar astăzi multora încă nu le vine a crede…de ceea ce a fost aievea…
Această realitate s-a împuns în conștiința românității și a fost înregistrată de istorie cu prețul sacrificiului a milioane de români, toți cu conștiința DATORIEI ÎMPLINITE.
Și încă ni se contestă jertfa…chiar de către cei care ne-au sacrificat…
DAR NOI, NOI EPIGONII, CE-AM FĂCUT?
Viața noastră, a românilor nu a fost niciodată ușoară.
Poporul român nu avut niciodată parte de o viață opulentă. Toata existența noastră anterioară dar mai cu seamă cea din zilele prezente, este inclusă în regula supraviețuirii. Sacrificiile și martiriul acelora care s-au săvârșit în numele generațiilor trecute TOCMAI PENTRU CA NOI SĂ FIM ASTĂZI AICI, ne-a legitimat fără drept de contestație în marea familie a națiunilor lumii.
Și noi încă stăm în așteptare îndoielnică…pe la uși străine…
Din păcate, astăzi în România, NIMENI sau aproape nimeni nu mai trăiește pentru celălalt. Fiecare, doar pentru sine. Și TOȚI, pentru nimic! Am devenit tot mai singuri între noi înșine, fraților! Aproape că nu ne mai recunoaștem ca Neam.
Ni se induce o amnezie istorică.
și noi o primim!
Ni se induce o amnezie identitară.
și noi o primim!
Ni se induce o amnezie axiologică.
și noi o primim!
Ni se induce sentimentul umilinței, al rușinii, al vinovăției păcătosului, al condamnatului fără de iertare. O spaimă a neputinței se așază ca o pâclă peste rațiunea comună și ne paralizează voința.
și noi dăm mereu vina pe alții…
Omul cuminte este scuipat, agresat, umilit pe stradă, în tramvai, la școală, la piață, în magazin, în propria-i ogradă sau în scara de bloc. El a devenit doar un cod numeric personal!
și noi ne mulțumim să zâmbim amar…
Omul-cetățean, care s-a încăpățânat să gândească românește, a rămas fără aspirații. A fost amputat de orice ideal și aruncat în scaunul cu rotile al handicapatului continental!
Iar noi ne împingem singuri căruțul…
De ani buni încoace, românul băștinaș, din bătrâna Vatră Străromână, oriunde ar fi aceasta, plânge mocnit şi surd de RUŞINE pentru HALUL în care a ajuns! Nu simțiți asta?
Dragii mei conaționali,
A nu ști un adevăr şi a te lăsa la cheremul afirmațiilor altora, luându-le de bune, nu pare a fi o vinovăție atât de mare. Poate fi cel mult tratată ca naivitate sau stupizenie pardonabilă. Dar a şti adevărul şi a-l abandona dintr-o lehamite istorică, sau mai grav, printr-o conspirație trădătoare, este o crimă de neiertat. Cazul Basarabia este elocvent. 1812, 1878 sau 1940 sunt acte de cotropire barbară, care prin acțiuni lente dar îndelungate au produs distrugerea aproape în totalitate a unei nații ancestrale. Asasinatele în masă de atunci, de mai apoi, şi de curând au fost şi vor fi tratate de noi ca DISTRUGERE DE PATRIMONIU UNIVERSAL ROMÂNESC.
Pentru Noi, IDENTITARII, Idealul REÎNTREGIRII trebuie să devină o problemă de conștiință a românității moderne. Este momentul să învățam a spune „NU”(!!) banditismului invadatorilor de odinioară dar mai cu seamă cotropitorilor mentali de astăzi. Dreptul NEAMULUI ROMÂNESC de FI și TRĂI ÎMPREUNĂ este unul preeminent, de drept divin. Este dreptul nostru pe care trebuie să-l impunem urmând pilda Înaintașilor, și acest drept nu se negociază cu nimeni!
PENTRU CĂ AVEM O ȚARĂ DE ÎNTREGIT ȘI O NAȚIUNE DE RIDICAT!
ESTE NEVOIE DE UN ORDIN AL DEMNITĂȚII.
Și atunci ne vom spăla de rușinea epigonilor fără de ispravă…
Nu există răspunsuri