În ultimele zile, atenţia opiniei publice a fost captată, prin intermediul media, mai ales de diferite analize, păreri pro şi contra, unele mai acide, altele mai paternaliste, asupra declaraţiei-interviu pe care a dat-o Șeful Statului Major al Apărării, gen. Vlad Gheorghiţă.
Din declaraţii au rezultat unele aspecte legate direct de profilul, stadiul şi mai ales necesitatea angajării discuţiilor pe tema apărării naţionale.
Lăsând deoparte insinuările reporterei cu privire la apartenenţa la valori pro-occidentale sau nu, a unor cetăţeni în uniformă, funcţie de care trebuie să facem o sortare a cetăţenilor acestei ţări, răspunsurile generalului Vlad Gheorghiţă au căpătat o conotaţie de alertă târzie, pentru că alerta timpurie în Sistemul Naţional de Apărare s-a dat de mult. În fapt, a atras atenţia asupra unor disfuncţii şi vulnerabilităţi legislative, funcţionale, de organizare, chiar de dotare şi că, la ora actuală, Sistemul Naţional de Apărare inter-instituţional suferă de unele nesincronizări, defazări, dar mai ales incapacităţi de a răspunde actualelor provocări.
Este o obligaţie a statului român, conform Constituţiei, art. 55 – ”să respecte dreptul şi obligaţia cetăţenilor de a-şi apăra ţara”. Dacă în Constituţie există obligaţia cetăţeanului de a-şi apăra ţara, statul nu este obligat să ia măsuri pentru pregătirea cetăţeanului pentru apărare? Este o gravă contradicţie în termeni! Modalitatea, legea organică, mijloacele prin care această obligaţie se pune în operă este altceva!
Generalul Gheorghiţă a fost pus la zidul infamiei de către unii, vezi, Doamne, că isterizează societatea, alertează inutil populaţia şi ne face să credem că bate războiul la uşă. Războiul nu bate la uşă, războiul este în casa noastră! Războiul nu înseamnă neapărat căderea unei bombe pe podul de pe Dâmboviţa.
El este subversiv într-o multitudine de forme la fel de criminale şi la fel de odioase asupra societăţii. Faptul că este necesară introducerea unor legi rapide în Parlament, este o realitate. Nu poţi să stai cu Legea apărării din 1991, constituită pe modelul geopolitic de la acea vreme, când noi, astăzi, suntem în schimbare de paradigmă doctrinară. Se schimbă doctrina în totalitate. Modelul şi tipul de acţiune, fizionomia războiului, construcţia forţelor, organizarea lanţului de comandă şi control, stabilirea cu exactitate a responsabilităţilor naţiunilor gazdă şi modelul de proiectare a forţelor Alianţei sunt, deja, cu totul altceva. Trebuie să intrăm într-o altă logică a zilei prezente şi viitoare. Acestea sunt aspectele pe care gen. Vlad Gheorghiţă le-a scos în evidenţă. Dar, la neştiutori, nu ai ce să faci!
Din acest punct de vedere, într-adevăr, confirm şi recomand, iar partidul A.U.R. va fi unul dintre cei mai fervenţi susţinători ai procesării pachetului legilor de apărare într-un termen foarte scurt, gândit, croit cu celeritate şi validat pentru ca instrumentele de lucru ale Sistemului Naţional de Apărare să aibă acoperire legală. Legea apărării trebuie regândită, reproiectată ca atare.
Totodată, este nevoie de reluarea imediată a Legii privind pregătirea populaţiei pentru autoapărare, conversia întregii economii naţionale, revederea potenţialului naţional pentru a evalua câtă economie autohtonă mai avem în evidenţă şi în subordine suverană capabilă să se convertească rapid la producţia de război. Ori, lucrurile acestea nu au primit răspuns până acum.
Și, în final, dacă doriţi ca atare: în funcţie de structura forţelor şi de tipul de război să facem înzestrarea. Nu ne apucăm să ne dotăm cu diferite tipuri de tehnică, într-un mod necongruent şi după care să ne gândim cum operaţionalizăm forţele şi structura acestora pentru a răspunde caracteristicilor tehnice ale tehnologiei pe care noi o achiziţionăm.
Vă rog să luaţi intervenţia mea şi ca un avertisment asupra faptului că, negândit la timp, eroarea de analiză, managementul deficitar instituţional asupra ceea ce înseamnă resursă continuă de securitate pentru apărarea României pot genera pe mai târziu consecinţe catastrofale.
Și dacă aşa stau lucrurile, tot ceea ce am spus până acum, nu este pro domo să îl apăr pe Șeful Statului Major al Apărării, este pro domo de a trage un avertisment că cei care suntem conştienţi de această stare, suntem necondiţionat alături de Armata României.
Nu există răspunsuri