Adresată de către domnul senator Mircea Dăneasă în ședința Senatului din data de 17.02.2021.
Doamnelor și domnilor, bună ziua!
Sub titlul declarației mele politice este o întrebare retorică referitoare la indicatorii bugetului.
Proiectul de buget publicat recent de Executivul de la București riscă să nu fie fezabil. Deci, dacă va fi aprobat de Legislativ, datoria publică, în procente din PIB, va atinge 55% în 2021, după ce în 2020 era de 47,7%. România, neavând monedă convertibilă extern, este grevată de nivelul datoriei publice mai mult decât celelalte state, deși acest nivel nu a atins încă pragul reglementat de Comisia Europeană, cel de 60%.
Noi, cei din partidul AUR, vă propunem o dispută demnă și competentă pe marginea bugetului și a indicatorilor de buget și precizăm că, neavând specialiști de marcă în macroeconomie, ne-am consultat cu un grup interdisciplinar de profesori universitari, printre care erau și specialiști în macroeconomie, și nu numai.
Analiza principalilor indicatori arată că deficitul bugetar al sectorului public din România, estimat prin procedura cash, a crescut de la 4,6% din PIB în 2019 la 9,8% în 2020, iar în 2021 e preconizat la 7,2% din PIB. Ca urmare, datoria publică a crescut de la 35,3% din PIB în 2019 la 47,7% anul trecut și va atinge probabil un nivel extrem de riscant la sfârșitul lui 2021: 55% din PIB.
SARS-CoV-2 nu a declanșat supraîndatorarea sectorului public, ci doar a acutizat-o. Ea nu e specifică doar României, ci a afectat statele UE. Dar România, comparativ cu statele UE, e singura care nu a promovat acest test de anduranță. Spre deosebire de alte state UE care au reușit să-și reducă sau stabilizeze nivelul relativ al datoriei publice, România este în cădere liberă.
Situația României e la fel de gravă și în privința poziției financiare externe. Spre deosebire de Bulgaria, Cehia, Croația, Polonia, Ungaria – România a înregistrat, în ultimii trei ani, deficite de cont curent mai mari decât pragul critic reglementat de Comisia Europeană: 4% din PIB (cel mai mare nivel din UE). Aceste deficite riscă să scape de sub control.
Se impun măsuri vizând reducerea importurilor, în primul rând a celor alimentare care contribuie major la dezechilibrarea balanței comerciale, respectiv a deficitelor gemene. De asemenea, măsuri vizând absorbția fondurilor UE, știut fiind că nu se fac mari investiții din bugetul de stat în perioada de criză, ci în cea de creștere economică.
Supraîndatorarea sectorului public este azi un risc extrem pentru România. Această disfuncție a fost determinată de acumularea, în 2019-2021, a unor deficite bugetare excesive: 4,6% din PIB în 2019; 9,8% în 2020 și, probabil, 7,2% în 2021. Datoria publică va atinge, probabil la sfârșitul acestul an, 55% din PIB, nivel apropiat de pragul critic reglementat de Comisia Europeană – 60%. Dacă luăm în calcul deficitul public prognozat pentru anul viitor prin procedura cash (70,4 miliarde lei), constatăm că el implică creșterea datoriei publice, estimată prin procedura ESA, până la cca. 720 miliarde lei. Asta înseamnă că ponderea datoriei publice în PIB va atinge, în 2022, pragul critic de 60%.
În acest context, datoria publică riscă să scape de sub control din trei motive. În primul rând, premisele factuale pe baza cărora a fost formalizat proiectul de buget al Executivului sunt prea optimiste.
În al doilea rând, politica fiscal-bugetară promovată de guvernele din anul trecut și acest an e falimentară. Datoria publică din România ar atinge, în 2022, minimum 60% din PIB, după ce la sfârșitul lui 2019 era 35,3%. Acest ecart (24,7%) e o contraperformanță unică față de celelalte state ale Uniunii Europene.
În sfârșit, autoritatea Legislativului a fost scurtcircuitată, în ultimele trei decenii, de Executiv, în ceea ce privește legiferarea unor platforme de cheltuieli, deficite și datorii publice. Deși parlamentarii au legiferat, în ultimele trei decenii, anumite plafoane anuale pentru indicatorii menționați, guvernele au eludat sistematic prevederile legale emițând acte normative derogatorii – mai exact, OUG-uri. Anul trecut, de pildă, nivelurile maxime stabilite prin lege ale cheltuielilor bugetare, deficitului bugetar și datoriei publice au fost modificate prin trei OUG-uri. Ca urmare, deficitul bugetar aprobat de Parlament a crescut spectaculos: de la 3,6% din PIB la 9,8! Deși legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010 menționează că ”într-un exercițiu bugetar nu pot fi promovate mai mult de două rectificări”, anul trecut Guvernul a promovat trei rectificări.
Se impune urgent refacerea controlului parlamentar asupra banilor publici. Parlamentul trebuie să anuleze prin Lege dreptul Executivului de a modifica prin OUG-uri plafoanele stabilite pentru datoria publică, deficite bugetare și cheltuieli. Altfel, datoria publică va deveni curând nesustenabilă. România nu beneficiază (ca Franța, Italia, Spania, Belgia, Portugalia) de ”mărinimia” Băncii Europene, care finanțează datoriile exorbitante din aceste țări prin credite cu dobândă zero. România e nevoită să-și finanțeze datoriile publice prin împrumuturi cu dobânzi anuale de minimum 3%.
Evitarea unui colaps financiar al sectorului public în România impune interzicerea prin lege a dreptului Executivului de a modifica de la sine putere, prin OUG-uri, nivelurile maxime legiferate de Parlament pentru cheltuieli, deficite și datorii publice. Altfel, România își va pierde dreptul suveran de a se autoguverna. Guvernele nu trebuie să mai aibă libertatea de a face rectificări bugetare prin OUG. Rectificările bugetare trebuie operate exclusiv prin legi trecute prin Parlament în mod democratic. Sunt decizii ce afectează dezvoltarea și suveranitatea țării, prea importante ca să poată fi luate altfel decât prin dezbatere publică și vot parlamentar.
Senator AUR Mircea Dăneasă
Nu există răspunsuri